Acum cateva luni, intamplarea facu, ca mezina familiei sa trebuiasca sa poposeasca 3 ore la tati la serviciu; in primele 20 de minute a cercetat incaperea: s-a uitat la fiecare lucrusor de pe birou, intreband ce este si ce se face cu el, s-a aplecat cu grija si a cercetat si sub birou, descoperind un pix, un set de foite si un elastic, a admirat minute in sir cele doua tablouri de pe perete si, desigur, poza (de pe birou) cu ei doi (cu ea, printesa familiei si el, fratiorul mai mare, protector suprem), aratand cu degetul si comentand, s-a invartit pe scaunul directorial, a topait, apoi, pe canapeaua destinata oaspetilor (clientilor), a sorbit cu pofta un suc, foind paharul de zeci de ori pe masuta de plastic alba si usor uzata. Dupa cele 20 de minute se facu liniste...fetita se aseza pe canapea, leganand, usor, piciorusele; dupa alte 3 minute, sare deodata, intreband curioasa:
- Taaaatiii, ce faci acolo?
- Completez un contract. a raspuns el, scurt, fiind atent la detalii.
- Taaatiii, imi dai sa desenez?
Tati, bucuros ca aceasta activitate o va tine ocupata o perioada, ii oferi un pix albastru, unul negru, 2 creioane si un marker galben, impreuna cu 4 foi albe. Mezina lua cele necesare, se duse la masuta si se apuca de...arta.
- Ce sa desenez aici? Da' aici? Crezi ca am facut bine razele soarelui? Sa-i pun si ochelari? Da' de ce soarele are ochelari in carti, caci eu nu l-am vazut niciodata cu ochelari afara? Mai ai mult de lucru? Apoi vrei sa te joci cu mine? Ce e aia? Ce faci cu ea? Aaaaa....imi place, place, placeeee...Imi dai si mie una? Te roooog....
- Este stampila de la firma; daca apas pe ea, se imprima datele firmei pe hartie sau pe dosar. Vezi? Daca vrei, poti incerca putin.
Lua, fericita, stampila, si incepu sa apese tacticos, timp in care tati iesise in curte sa vorbeasca cu un client. Cand s-a intors, a descoperit o adevarata capodopera de arta vizualo-muzical-impresionanta: printesa apasa, in continuare, pe stampila, insa nu oricum, ci pe note muzicale (canta si incerca sa tina ritmul cu acest obiect magic), iar imprimarea...nu se facea doar pe hartie, ci...peste tot; toata masuta era stampilata cu datele firmei. Fetita zambi strengareste; ii putea face cineva observatie? Nuuuu...
- Iti place stampila? Vad ca te distrezi!
- O, daaaa! Vreau si eu una, te rooog!
.................
Dimineata, cand ii pregatesc hainutele pentru gradinita, nu uit sa le semnez cu un marker, pentru a nu se incurca cu ale altor copii; cand eram eu micuta, mama imi cosea numele pe fiecare piesa vestimentara in parte, inclusiv papucei si saculet de panza. Eu ma rezum la semnarea bluzitelor, a pantalonasilor, a pijamalutei si, desigur a sticlutei cu apa; si pe fiecare trebuie (asa am obisnuit fetita) sa scriu prenumele si sa desenez alaturi o floricica (numele - pentru identificarea de catre personalul grupei si floricica - pentru a-si putea identifica singura obiectele).
Intr-o zi, grabita ori neatenta fiind, am uitat sa semnez noua sticluta de apa; gazuta a refuzat sa consume apa intreaga zi, nefiind sigura care e recipientul ei; in alta zi, a fost suparata ca cineva i-a luat tricoul (si acesta nesemnat)...
................
Baiatul niciodata nu isi semneaza (nu ii place sa faca asta) caietele si manualele (cele cumparate, desigur; de la biblioteca nu are decat una) si ajunge sa se contrazica cu colegii pe aceasta tema: "e caietul meu, ba al meu, cartea nu-i a ta..."
.................
Eu, prin prisma activitatii desfasurate, trebuie sa pun in plicuri diverse documente, ca apoi sa trec datele de contact pe fiecare plic in parte (sa zic asa...o medie de 15 plicuri pe zi, toate scrise de mana).
.................
Vazand tati ca fiecare dintre noi are cate o mica problema de rezolvat, a facut o mica magie, pentru a ne usura munca:
- Cine ghiceste ce am la spate? spuse el razand.
- Bomboane? Ciocolata? Arahide?
- Poate...nuci? Jeleuri? Nu-mi spune...ai biscuitii mei preferati?
- Nu...raspunse el dezamagit. Merg acum sa va iau un dulce.
Si lasa punguta pe masa, apoi iesi din casa, pentru a ne potoli poftele.
Cand s-a intors de la magazin, ne-a gasit pe toti trei fericiti: eu imprimam datele pe ultimele 4 plicuri din acea zi, fetita isi personaliza singura sticluta, hainutele, ba chiar aliniase si cateva plusuri, iar baiatul isi pregatea manualele.
- Ha, ha, ha, va plac stampilele, cum sa nu va placa! intra tati razand, vazandu-ne pe toti preocupati de lucrusoarele "fara nume" pana in acel moment.
Eu am primit o piesa ce continea datele personale (nume, adresa, numar de telefon), fetita o stampila pe care scrie simplu: Dalia, alaturi de o mica floricica, iar baietelul o stampila cu: nume, prenume, clasa, scoala. Pana in acel moment nu m-am gandit cat de utila si distractiva poate fi, considerand-o o piesa pentru birou de firma si atat.
Articol scris pentru SuperBlog2017!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc