Desteptatorul a declansat alarma...am sarit din pat, impleticindu-ma, incercand sa ating repede obiectul zgomotos, ce-mi strica somnul...imi savurez cafeaua, ca de obicei, privind copiii veseli, plini de energie, alergand catre scoli si gradinite; incepandu-mi ziua astfel, parca imi incarc bateriile, atragand un sfert din energia celor din jur.
- Buna dimineata!
- Buna dimineata, chef! E zi mare!
- Da, da, desigur! zambesc in coltul gurii, incercand sa ascund emotiile; erau emotii frumoase, legate strict de intalnirea face-to-face cu cel mai mare actor ever, din punctul meu de vedere, desigur; l-am descoperit acum multi ani, in copilarie, cand la tv rulau foarte rar filme. Am crescut savurand fiecare rol in parte, jucat cu har si daruire; imi doream sa il cunosc...sa il vad...sa vad cum e ca OM. In ceea ce priveste mancarea, nu-mi faceam griji, deoarece imi propusesem sa prepar ceva simplu, dar extrem de gustos, pentru a limita posibilitatea de a da gres. Stiam ca adora fructele de mare, pestele, iar doamna cu care urma sa cineze (mi-a soptit cineva numele...si, da, cum era de asteptat, e si ea o actrita pe placul meu...un cumul de talent si frumusete rapitoare ce-ti taie respiratia de placere) este un mare fan al ciocolatei (oricum si sub orice forma). Pentru o cina romantica am decis ca ar fi perfecta servirea unei supe delicioase, avand la baza baby caracatita, calamar, dorada si peste scorpion, a unui jeleu de vin rosu cu crema de vanilie parfumata, servit in cupe de cristal si a unei tarte de ciocolata cu iz de... toamna; si spun si de ce: am optat pentru deserturi diferite, pentru a le da ocazia de a "degusta" reciproc (iubitii adora asta, rasfatandu-si toate simturile). Domnul prefera jeleul, doamna iubeste ciocolata...domnul adora dovleacul, iar doamna vanilia de Bourbon.
Retetele, desigur, nu se impartasesc...nu pot parasi incinta restaurantului, insa mici trucuri pot spune (poate dau idei):
- Dupa ce am pus supa in boluri, am stropit usor cu ulei presat la rece din seminte de chia, pentru un plus de savoare si luciu perfect, iar in tarta de ciocolata am adaugat ulei proaspat din seminte de dovleac, pentru o nota tomnatica. Pentru potentarea gustului preparatelor din restaurantul in care lucrez si pentru a putea oferi preparate la baza carora stau ingrediente de calitate superioara, lipsite de conservanti ori alte artificii, prefer obtinerea pe loc a unora dintre ele, precum sucul de rosii, fresh-urile ori uleiul (din in, canepa, seminte de dovleac, chia, nuci etc.), efortul pentru un rezultat impresionant fiind minim.
De exemplu, pentru ulei utilizez cea mai eficientă presă de ulei la rece, ce reuseste sa-mi ofere produsul in aproximativ 4 minute; magazinul profistore.ro e cel care m-a convins ca investitia merita cu adevarat. In general, noi, bucatarii, suntem usor reticenti la schimbari bruste, insa aceasta s-a dovedit a fi una de succes.
De exemplu, pentru ulei utilizez cea mai eficientă presă de ulei la rece, ce reuseste sa-mi ofere produsul in aproximativ 4 minute; magazinul profistore.ro e cel care m-a convins ca investitia merita cu adevarat. In general, noi, bucatarii, suntem usor reticenti la schimbari bruste, insa aceasta s-a dovedit a fi una de succes.
Revenind la seara memorabila...ei bine, nu-mi pot stapani zambetul amintindu-mi cum au pasit ei, mana-n mana, increzatori, pragul restaturantului, cum el i-a asezat scaunul, refuzand implicarea personalului, cum i-a sarutat mana inainte de a se infrupta din bucatele alese...desertul a fost savuros: ea s-a murdarit putin de ciocolata (cliseic episod), el a zambit larg, glumind cu mult bun simt si stergand repede urma dulce...nu am insistat cu privirea, pentru a nu le strica joaca, insa finalul serii mi-a incununat inima...momentul in care el a tinut sa stranga mana celei care a gatit. Mai rar...frumos OM.
Articol scris pentru SuperBlog2017!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc