Era o zi...pe cat de agitata, pe atat de frumoasa...era Ziua Zambetului si, ca in fiecare an, toti locuitorii micului orasel au iesit la picnic pe pajistile intinse, scaldate frumos de razele soarelui generos; in prima parte a zilei a plouat putin, insa nu a iscat neliniste, ci din contra, a fost prilej de bucurie, deoarece dupa ultimii stropi s-a format curcubeul...mereu am fost fascinata de acest fenomen, insa acum eram toti entuziasmati de cat de mare si pastelat poate fi; in plus, a si persistat mult pe cerul inseninat. Era forfota mare: gratarele sfaraiau, adultii pregateau bucate alese, povesteau, spuneau glume, iar cei mici se jucau cu mingile, topaiau, crezandu-se caluti, sareau sotronul ori dansau; un grup de copii priveau cerul (se adunasera, intre timp, multi nori albi, pufosi), stand culcati pe spate, pe paturile colorate: - Uite, acolo e o umbrela! striga unul dintre ei. - Iata si un dinozaur! Il vedeti? Uau, ce colti mari are! se mira un b...