Desi maine va fi ziua intai a lunii decembrie, intaia zi de iarna, cand usitele calendarului vor incepe, incet-incet, sa se deschida, eu deja numar zilele pana la Craciun ( am inceput de acum doua saptamani). AMR 25. Afara se simte mirosul de iarna, acel miros inconfundabil de ger; imi este frig, dar gandul ca va ninge curand imi incalzeste sufletul si incep sa topai bucuroasa, ca un copil nerabdator. Rastorn bateriile uzate din cutiuta magica, prafuita de vreme, in recipientul colector, apoi ma aventurez, iar, in frig. Ajung acasa, usor zgribulita; caldura sobei imi dezmorteste simturile. Sorb, tacticos, ingandurata, din ceasca de ceai alintat cu miere si cu un strop de zeama de lamaie. Mainile imi sunt uscate ( dar pentru ele am un leac, un produs romanesc fantastic, pe baza de glicerita si imbogatit cu vitamina E, ce reuseste sa le catifeleze din doua miscari si-un hocus-pocus), iar tenul il simt ca o scoarta de copac. Vesnica problema in perioada rece a anului: ...