Ghemuita pe patul primitor, invelita pana-n dinti cu patura pufoasa, cu model haios, inchid ochii, obosita, gandindu-ma la cele petrecute; a fost o zi grea si lunga...imi ating, usor, cu varful degetelor, tenul:
- Of, iar e uscat, maine nu voi mai putea iesi din casa, va fi prea rosu...of...imi soptesc descumpanita. Pleopele greoaie anunta ultimele minute de tristete...luna e pe cer, iar linistea noptii a invaluit tot cartierul.
- Hai, hai sa vad, micuto! Nu poti, nu poooooti! Hai! Sa te vad, haaaai! strig smechereste catre pitica de 0,5 cu fata lunguiata si cap cu guler colorat. Gafaiam, desigur, dupa cei 5 km parcursi impreuna, insa nu ma dadeam batuta si incercam sa o sfidez pe prietena mea, care, ramasa cu un sfert din licoarea pura, nu era mai rapida, desi, clar, era mult mai usoara.
- Nu, nu mai pot! Continua fara mine!
O ridic usor, ii mangai chipul imbujorat, ii sorb rapid si ultimele picaturi, apoi o pun bine in rucsac, pentru a-i lua bilet, mai tarziu.
- Cum ce bilet? Spre taramul pet-urilor! E un loc in care se intalnesc toate pet-urile din oras...un loc in care se dau petreceri haioase si se pune tara la cale.
Mi-am continuat drumul mai vioaie ca odinioara; dupa alti 2km am incetinit, involuntar...dupa alti 500 de metri am simtit ca ma scurg incet si sigur...fara vlaga...abia respiram si parca ma taraiam, nu alergam. La un moment dat am trecut pe langa punctul de prim ajutor si asistenta; am simtit o bataie pe umar:
- Hei, nu ai uitat ceva? Hai, ia-ma cu tine! se auzi o voce pitigaiata.
M-am intors brusc, speriata, si am vazut o sticla lunguiata, cu cap colorat; pesemne era o sora de-a prietenei mele. Am dat din cap, in semn de negare, timp in care am repornit "motorul"; dupa 200 de metri am cazut, istovita...Stropi mari de apa de izvor imi improscau, rapid, capul transpirat; sticla lunguiata ma ajunsese din urma si incerca sa-mi ofere primul ajutor. I-am mangaiat crestetul, apoi, cu sete, lacom, i-am baut continutul. Am prins aripi deodata si....si...
- Si...iata cum se apropie de linia de sosire...Felicitaaaari!
M-am simtit luata pe sus de brate multe, puternice si extrem de rapide...Multimea facea valuri de bucurie.
Sar din pat, buimaca. Ating sticla de langa pat, o privesc prieteneste, apoi beau. Imi ating tenul; e aspru.
- Trebuie sa schimb asta! Trebuie! imi promit solemn, in soapta.
Din acel moment nu m-am mai despartit de prietena mea, apa, iar energia, starea de bine si tenul ma fac sa stralucesc in orice moment.
Articol scris pentru SuperBlog2017!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc