Treceți la conținutul principal

Hai ca poti! Bea apa!


   Ghemuita pe patul primitor, invelita pana-n dinti cu patura pufoasa, cu model haios, inchid ochii, obosita, gandindu-ma la cele petrecute; a fost o zi grea si lunga...imi ating, usor, cu varful degetelor, tenul:
- Of, iar e uscat, maine nu voi mai putea iesi din casa, va fi prea rosu...of...imi soptesc descumpanita. Pleopele greoaie anunta ultimele minute de tristete...luna e pe cer, iar linistea noptii a invaluit tot cartierul.
- Hai, hai sa vad, micuto! Nu poti, nu poooooti! Hai! Sa te vad, haaaai! strig smechereste catre pitica de 0,5 cu fata lunguiata si cap cu guler colorat. Gafaiam, desigur, dupa cei 5 km parcursi impreuna, insa nu ma dadeam batuta si incercam sa o sfidez pe prietena mea, care, ramasa cu un sfert din licoarea pura, nu era mai rapida, desi, clar, era mult mai usoara.
- Nu, nu mai pot! Continua fara mine!
O ridic usor, ii mangai chipul imbujorat, ii sorb rapid si ultimele picaturi, apoi o pun bine in rucsac, pentru a-i lua bilet, mai tarziu.
- Cum ce bilet? Spre taramul pet-urilor! E un loc in care se intalnesc toate pet-urile din oras...un loc in care se dau petreceri haioase si se pune tara la cale.
   Mi-am continuat drumul mai vioaie ca odinioara; dupa alti 2km am incetinit, involuntar...dupa alti 500 de metri am simtit ca ma  scurg incet si sigur...fara vlaga...abia respiram si parca ma taraiam, nu alergam. La un moment dat am trecut pe langa punctul de prim ajutor si asistenta; am simtit o bataie pe umar:
- Hei, nu ai uitat ceva? Hai, ia-ma cu tine! se auzi o voce pitigaiata.
   M-am intors brusc, speriata, si am vazut o sticla lunguiata, cu cap colorat; pesemne era o sora de-a prietenei mele. Am dat din cap, in semn de negare, timp in care am repornit "motorul"; dupa 200 de metri am cazut, istovita...Stropi mari de apa de izvor imi improscau, rapid, capul transpirat; sticla lunguiata ma ajunsese din urma si incerca sa-mi ofere primul ajutor. I-am mangaiat crestetul, apoi, cu sete, lacom, i-am baut continutul. Am prins aripi deodata si....si...
- Si...iata cum se apropie de linia de sosire...Felicitaaaari!
   M-am simtit luata pe sus de brate multe, puternice si extrem de rapide...Multimea facea valuri de bucurie.

   Sar din pat, buimaca. Ating sticla de langa pat, o privesc prieteneste, apoi beau. Imi ating tenul; e aspru.
- Trebuie sa schimb asta! Trebuie! imi promit solemn, in soapta.

   Din acel moment nu m-am mai despartit de prietena mea, apa, iar energia, starea de bine si tenul ma fac sa stralucesc in orice moment.

Articol scris pentru SuperBlog2017!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc
Un comentariu
Citiți mai multe

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c
3 comentarii
Citiți mai multe

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe