Se anunta o duminica linistita...ca majoritatea de pana acum, caci, de cand frigul si-a intrat in drepturi, am rarit plimbarile, preferand ca cea de-a saptea zi a saptamanii sa o petrecem acasa, in sanul familiei, uitandu-ne la filme (pentru copii, desigur), jucand diverse joculete ori bucatarind ceva dulce. In timp ce copiii cladeau un turn unui castel mare, facut din sute de piese mici, colorate si eu incercam sa termin de citit o carte (printre exclamatiile bucuroase ale celor mici), tati termina o conversatie, brusc, si se indrepta catre mine, cu zambetul larg, ingaimand ceva indescifrabil. - Ce e? Ce vrei sa spui? Nu inteleg. (ii raspund prompt) - Aaa, stiu ca vrei o duminica linistita...dar, iata, am fost invitati in oras, la cina... - Nuuu, nici nu vreau s-aud! Deodata se schimba la fata... - Le-am acceptat deja invitatia; ma gandeam ca vei fi placut surprinsa! Hai, serios, de cand nu am mai iesit? - Pf...si copiii? Crezi ca vor avea ei rabdare? - E un...