Intr-una din zile, pe cand imi savuram cafeaua linistita, aud zarva din cealalta camera; nedumerita, imi ciulesc urechile, curioasa fiind...stiindu-ma singura acasa, am zis ca se aude de la vecini:
- Si cum iti spuneam, draga, imi desprinde prima capsa, scotoceste ce scotoceste, scoate vreo 10 carduri de fidelitate, vreo 4 bonuri de cumparaturi ingalbenite de vreme, o chitanta de la gradinita...si biletul tot nu aparea... Continua povestea portofelul razgaiat, atingand usor cu o clapeta un fermoar al gentii cochete, pentru a o atentiona ca mai are de povestit ceva si ca e musai sa asculte.
- Pai si ce-a facut? intreba ea, dandu-se curioasa, desi era preocupata cu asezarea unor scobitori in buzunarul interior.
- Pai, ce sa faca? A desfacut si capsa a doua si dupa ce au cazut cateva monede jucause, dupa ce a scos buletinul, legitimatia si permisul de conducere (prafuit de vreme, fie vorba intre noi), a gasit si mult cautatul bilet; trecusera deja doua statii, insa a reusit sa il composteze in timp util.
- Asta nu-i nimic, sa vezi ce am patit eu intr-un magazin! interveni seriosul rucsac. Neavand nimic de declarat la intrare preavesela posesoare, a binevoit sa ma plimbe asa, fara zgarda (a se citi "sigiliu") vreo ora jumatate prin magazin, de ma luase cu lesin la cate ture a facut...am reusit sa bat recordul: de trei ori am vazut raionul x, de patru raionul y, de doua ori raionul z...pf...unde ramasesem? A! Intr-un final, dupa lungi discutii in contradictoriu (partea dreapta o indruma sa cumpere un produs, partea stanga alt produs), a decis sa achizitioneze o bluza; frumoasa, ce-i drept, a meritat asteptarea, sa zic asa. Bun...si, cand sa iesim, dupa ce a achitat produsul, am vazut o lumina puternica si portile au inceput sa sune tare, de-am tresarit imediat (ssst, atipisem putin, plictisit fiind de marea plimbareala). S-a prezentat un tip inalt, bine facut, care i-a solicitat prietenei mele, vadit deranjata de agitatia creata, sa imi deschida fiecare buzunaras, fiecare fermoar si fiecare capsa (si am destule, fara gluma); in timp ce se supunea controlului, fata ei se tot transforma, de ziceai ca-i curcubeu. A inceput sa scoata, incet, portofelul, cheile, un manunchi de clamite, scobitori (nu poate trai fara ele, e oarecum dependenta), plasturi, gloss-ul, forfecuta de unghii, penseta, telefonul, cele 2 pachete de servetele uscate si cel de servetele umede, cateva monede imprastiate, pachetul de gume, bricheta (nu, nu e fumatoare, insa crede ca e utila), pompa...
- Poftim? Pompa? Ce spui tu acolo?
- Da, da, pompa pe care o foloseste atunci cand merge cu cei mici la plimbare cu bicicletele. Si, desigur, ati ghicit! Ea era cauza! Ea a declansat alarma magazinului...pardon, al portilor. Domnul de la paza si-a cerut scuze pentru inconvenient, iar ea a bagat repede, de-a valma, toate obiectele in mine si a plecat abatuta, promitandu-si ca va tria la sange incarcatura mea.
- O, da, cum sa nu! spuse geanta. A luat jumatate din desaga ta, pentru a ma umple pe mine. Pardon, a adaugat si o lanterna mica, roz, delicata, care sa o apere de monstrii noptii si de caini.
Imi era frica sa respir, pentru a nu le intrerupe sfada...ascultam, buimaca, pitita langa usa intredeschisa...aveau dreptate...Si iar m-am surprins promitandu-mi ca voi revizui obiectele, insa...o, Doamne, cand esti femeie, sotie si mama, parca toate iti sunt necesare; la ce sa renunti? In plus, ador remarca celor din jur: "Hai, ca stiu ca ai in geanta! Tu mereu ai ce trebuie la indemana!".
Articol scris pentru SuperBlog2017!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc