Ducem o lupta dura, zilnic, o lupta pentru suprematie, pentru avutie, o lupta pentru bani...desigur, si cand eram copil se ducea aceasta lupta, insa lupta nu era simtita la cote maxime, ca acum, si nu dezumaniza pe cei dragi; eu o percepeam, in acea vreme, ca pe o lupta destul de dura, dar nu imposibil de castigat; era, de fapt, o lupta dusa cu zambetul pe buze si cu caldura in suflet (ceea ce cantarea greu), nu ca acum...oameni indarjiti, incruntati, rautaciosi. Neajunsuri erau multe, insa omenia reusea sa dramaluiasca corect putinul avut, astfel incat sa fim fericiti. Aproape zilnic incerc sa ii explic micutului elev al casei ( 9 ani veseli) de ce este important sa economiseasca ori ce, cum si cand sa investeasca anumite sume de bani, in favoarea lui. Ca orice copil, in momentul in care aduna in pusculita cateva monede sau niscaiva bancnote, tinde sa faca, repede, cumparaturi (de cele mai multe ori, inutile; apoi are mustrari de constiinta, pareri de rau pentru investitiile