Aer de munte, va rog!

   Razele indraznete ale soarelui reusira sa se strecoare prin crapatura fina a draperiilor (ce admirate au mai fost aceste draperii, de catre mezina familiei...au fost punctul culminant al cercetarii minutioase a camerei de hotel). Strengarul familiei a deschis usor ochisorii, bombanind ceva indescifrabil.

Tresar:

- Ai spus ceva, puiule?

- Da, da...raspunse el, soptind. Suntem tot aici? A, ce bine...rasufla, parca usurat, fericit fiind ca inca e vacanta. Apoi, sari repejor din pat (daca e mare are patul lui, normal; bine ca mezina nu a ripostat la impartirea locurilor si a acceptat din prima sa doarma cu noi, pe patul generos si extrem de relaxant), inviorat, sclipindu-i ochisorii la gandul ca are atat de multe de facut si azi...

- Hai, trezeste-te! Hai, uite a iesit soarele! a inceput sa-i sopteasca surioarei, care inca motaia, pitita langa mine.

A fost o noapte linistita...De obicei, cand schimb locul (de somn), in prima seara nu ma pot odihni; acum, insa, a fost altfel...poate din cauza saltelei...ori datorita aerului curat, al aerului tare de munte...sau oboseala (dar una placuta, ce-i drept) acumulata de-a lungul zilei anterioare o fi fost motivul...Nici nu are importanta, important este ca toti patru ne simtim perfect si ca aceasta vacanta s-a dovedit a fi una frumoasa si memorabila (cel putin pana acum). In incercarea noastra, a adultilor, de a ne dezmetici, constatam ca strumfii sunt deja spalati, imbracati si asteapta in dreptul usii confirmarea noastra:

- Putem merge in parc, pana la micul dejun? Va rugam...ne vom juca frumos, promitem!
...............

Ieri am mers impreuna la spatiul de joaca exterior si am ramas placut surprinsa de curatenia si diversitatea de acolo; adica, atat timp cat exista trambulina, mezina e fericita (nu-i mai trebuie altceva), atat timp cat este ceva de catarat, e perfect pentru a-l stoarce putin de energie pe baiat, iar atat timp cat exista un hamac...ok, pe acesta, recunosc, a fost "bataie"; a trebuit sa le fac program: 10 minute un copil...10 minute celalalt...si tot asa, pana m-am plictisit eu de calculat. Desi copiii mei sunt marisori (4-9ani), nu s-au putut abtine sa nu cerceteze casuta si toboganul pentru pitici (fetita si-a dat de zeci de ori plusul preferat pe acel tobogan; de fiecare data cu aceeasi bucurie). I-am admirat jucandu-se, dintr-un colt, asezata confortabil pe fotoliul suspendat, bucurandu-ma si de privelistea muntoasa. Apoi i-am lasat singuri si m-am retras, impreuna cu tati, la terasa, pentru a savura o cafea aromata.
.............

- Desigur, mergeti! Ne vedem la masa, apoi!
  Am iesit pe terasa...privelistea mi-a umplut sufletul, taindu-mi respiratia...A fost momentul in care am realizat ca, totusi, nu am facut rau ca am rezervat pe ultima suta de metri camera, neavand o recomandare a acestui hotel. Muntii parca imi vorbeau, intarind ideea.
- Minunat! imi soptesc.

   Ziua a fost plina: dupa micul dejun, am facut o mica plimbare in zona (am poposit pe malul lacului Miorita), apoi am facut cu randul la distrat copiii (caci...vacantele in familie sunt asa: copiii se distreaza si parintii se bucura de fericirea lor; printre picatele, reusesc sa se si relaxeze); in timp ce unul se juca cu strumfii, celalalt se rasfata la sauna si invers. Spre seara am testat toate jocurile din interior: la darts si fotbal de masa am iesit campioana, iar la biliard m-am lasat invinsa (glumesc, desigur; sunt incepatoare si...fara noroc). Deoarece nu putem sta departe de tehnologie, am alocat jumatate de ora activitatilor de genul: noi, adultii, ne-am verificat notificarile, adresele de mail, in timp ce copiii s-au rasfatat cu tabletele, bucurosi fiind ca internetul merge bine. Inainte de culcare, cei mici au construit un puzzle pe podea (este foarte important spatiul, iar camera in care am fost cazati a trecut cu brio testul, avand dotarile necesare pozitionate astfel incat sa ramana suficient spatiu intre ele), iar noi, adultii, am butonat telecomanda televizorului, indecisi.
- Vrea cineva apa? intreba baiatul, deschizand ferm frigiderul.
- Eu, multumesc. Si merg, intinzandu-i un pahar.
- Am vazut azi multe persoane cu ecusoane! Cine erau, ce faceau? Vizitau hotelul sau...erau in inspectie?
- Nu, pui, erau angajatii unei fime; au venit aici ca sa imbine utilul cu placut, adica au mici sedinte, dar isi aloca timp si pentru distractie, relaxare.
   Am adormit cu greu, gandindu-ma ca maine urmeaza o noua zi...scurta, din pacate, caci va trebui sa-i dezlipim pe cei mici de camera confortabila; ei adora vacantele deoarece mersul in concedii implica statul la hotel. Cand eram micuta, asociam concediul cu locuitul la prieteni...hm...avantaj copii :)

Articol scris pentru SuperBlog2017!