Treceți la conținutul principal

Postări

Un nou an ...

     Desi nu am mai pasit pragul casutei virtuale de mult, mult prea mult timp, iata ca mi-am facut curaj sa scriu cateva randuri, de dorul scrisului si a conexiunii inexplicabil de confortabile si prietenoase...Cand eram micuta imi placea sa scriu...orice...ma cuibaream langa papusica preferata, luam stiloul proaspat incarcat cu cerneala albastra, un caiet cu pagini lipsa (retezate, cu rigla, datorita greselilor de scriere/calcul), ce parea a fi inutil la scoala, si incepeam sa insir felurite cuvinte gingase ori intortocheate, faurite din alipirea a doua-trei-cinci cuvinte singuratice; scriam poezii (poate doar de mine intelese), scrisori, idei ori faceam liste interminabile cu vise...Era modul meu de a ma exprima si de a ma simti bine in pielea mea...era parte din mine si, poate, multi copii se refugiau in scris, in acea vreme...Gandesc, ca mare noroc am avut noi, generatia noastra, fara tehnologie, cu cheia de gat si optimism in vene...Acum ii vad pe copii atat de palizi, de nemultu
Postări recente

Thundercats Ragetul - pentru copii curiosi

   Hop! Iata o veste minunata pentru iubitorii serialelor animate, mici si mari (si eu sunt fan desene animate): peste doar doua zile, pe fix 18 mai, pe postul tv mult indragit, Cartoon Network, va incepe noul serial - Thundercats Ragetul !    In familia noastra, deja au inceput micile discutii sau, mai bine zis, discutii interminabile (mai ales intre cei doi strumfi veseli: mezina, de 7 anisori si baiatul de 11) despre cum va fi, ce va fi, ce personaj preferat au, deja, privind, citind si studiind fisele imprimate. Si daca tot e bucurie si dorinta de cunoastere si, desigur, nesteptare...le-am oferit, spre rezolvare, provocarile ...sunt 7 la numar si toate captivante! Iata ce a iesit, in prima faza (cu siguranta, vor urma si celelalte, rand pe rand):     Ultima descoperire a baiatului este: lipia cu fasole, sa fie clar! El, care nu adora fasolea, a gasit o solutie pentru a o putea manca :) . Va provoc si pe voi sa va jucati cu fisele aferente (am atasat link, mai sus)

11 martie - o zi memorabila

   ...11martie...ziua in care viata noastra s-a schimbat total...2 adulti, 2 copii, o catelusa alintata si un pestisor - trupa de carantina! Primele zile au fost relaxante, de acomodare, apoi distractive, incercand sa ne regasim si sa ne cunoastem si autocunoastem...au urmat zile de gatit intens, apoi remuscari (datorita kilogramelor acumulate) ce au dus la instalarea unui program de sport (personalizat, cu antrenor personal, tot ce trebuie...); gatitul a ramas baza, insa :) .Oasele au inceput sa "vorbeasca", de cateva zile, pocnind haotic, la aproape fiecare miscare, spre amuzamentul piticilor...baiatul pare, uneori, sufocat de peretii casei si incearca sa isi consume energia agitand o minge (adevarul e ca ii lipsesc cele trei antrenamente de fotbal saptamanale)...lectiile le face constiincioso-mpins de la spate, caci acasa nu poate fi atmosfera de la scoala, lipsind relatia faina dintre colegi si cea dintre elev-cadru didactic...important e ca zilnic se pregateste de scoa

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de folos...trebuie

O treapta jos, una sus...

   ...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala.    Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar si poate,

O casuta mica cu o bucatarie mare

   ...chipul brazdat de oboseala, dar si de riduri de fericire, luminat de razele prietenoase ale soarelui primavaratic, fu, surprins, intr-un moment de liniste interioara si pauza binemeritata de la munca pamantului rodnic, de un sunet..."Ce-o fi? Ce e asta?" (imi soptesc, singura, in barbia transpirata, usor arsa de soare) . Eram una cu natura, rupta de tot si de toate, bucurandu-ma doar de viata si de aerul curat.    "Mami, mami, e gata prajitura?"     "Prajitura? Ce prajitura? De care...? Ce?! Ooooo! Prajitura e in cuptor!" (uitasem complet...linistea si florile imbujorate, cu pamantul proaspat afanat si stropit mi-au transpus gandurile in alta dimensiune).     Arunc ustensilele in iarba, scotandu-mi, in drum spre casa, manusile colorate si stergandu-mi fruntea...palaria aterizeaza pe leaganul de lemn, ce se misca usor, greoi, lenes...Traversez, in graba, holul ingust, apoi micutul living luminat...in fata usii de la bucatarie realizez ca sunt,

O primavara plina de inspiratie

   Hip hip...hop hop...iata ca doar cateva ore ne mai despart de editia a 20-a a competitiei SuperBlog, o competitie ce mi-a antrenat, de-a lungul timpului, atat mintea, cat si degetele, caci nu de putine ori lasam editarea articolelor pe ultimul metru (nu suta), calculandu-mi timpul la secunda. Ei da, adrenalina! Adrenalina, fericire, satisfactie, emotie, un cumul de sentimente si trairi care te tin plin de energie, caci, cand simti ca nu mai poti, te mai incordezi putin si reusesti, daca asta iti propui! Desigur, imi este dor de scris si sper ca muza sa-mi fie alaturi in aceasta noua aventura (nu de alta, dar ii pregatesc o cafea buna), asa ca ma aliniez cu ambitie si speranta la linia de START! Ceva imi spune ca va fi un MAINE bun si o primavara MAGNIFICA! Sa le vedem, zic! Particip la Spring SuperBlog !