Eram o persoana destul de comoda, in ceea ce priveste mentinerea sanatatii organismului; nu ma duceam la medic pentru consult si investigatii decat in momentul in care ajungeam la "nu mai pot"...stateam cu durerea pana in ultima clipa, sperand ca imi va trece, neconstientizand ca astfel situatia se agraveaza (banalele/micile dureri se transformau intr-un cosmar). Am trait asa ani buni si acum suport consecintele. De ce spun asta? Sa vedem: - in august anul trecut, intr-o frumoasa vacanta, m-a doborat o "cadere de calciu"...ameteala, stare de greata, rau...am inghitit repede o fiola de calciu si mi-am revenit; - peste doar doua zile, o durere groaznica de stomac mi-a sagetat corpul; m-am gandit ca am consumat ceva ce nu mi-a priit...asa ca am asteptat, ca de obicei, cumintica si rabdatoare, sa treaca; - abia in decembrie am realizat ca eu duc durerea "pe picioare" zi si noapte si ca nu este normal; uneori, era atat de puternica, incat ramaneam c...