Treceți la conținutul principal

Tenul care spune: Da, selfie!


   Toamna mohorata...mohorata toamna...deja-mi miroase a foc de soba, a ger, si-mi vin in minte colinde dragi...Imi pregatesc un ceai cald, ma cuibaresc pe fotoliul primitor, imi fac repede un selfie (pf, eu uram chestia asta, insa am facut un pact cu prietenele mele si e musai ca in fiecare zi sa postez ceva...orice, ca sa se stie ca sunt bine; bine ca nu suntem multe in grup, ca sa am ce urmari si ce pierde vremea in mediul online...suntem doar 4...4 dar bune) si imi continui lectura. Aroma licorii calde ma ajuta sa ies cumva din realitate si sa pasesc usor in fictiune...fiecare paragraf il sorb cu sete, facandu-ma sa tresar...traiesc fiecare clipa cu toti porii.
   Trrrr, trrrrr, trrrrrrrr! am renuntat de ceva timp la soneriile pompoase, optand pentru clasicul tarait.
   - Alo, da! Da, Iulia, da...uite citeam putin; am inceput acum doua zile o carte si nu ma las pana nu o termin...azi de preferat. Sa ne vedem? Cand vrei? Hm...ai vorbit si cu fetele? Unde? Aha...mmm...bine, bine, cum sa te refuz...nu pot, nu am cum...si asa ne vedem rar. Ok, ne vedem acolo!
   Imi afund gandurile in aceeasi carte captivanta, pentru inca 40 de minute...
   Asa imi propusesem, de fapt...au trecut 56 de minute; sar repede, fac un dus, ma uit la ceas, ma imbrac, iar ma uit la ceas, ma uit in oglinda, dau cu mana prin par, imi aranjez 2 suvite rebele, un strop de machiaj (prefer rimmel si gloss, nu mai mult), parfum (in punctele esentiale), ma uit iar la ceas (pf, ce repede trece...timpul e clar dusmanul meu azi), ma incalt si o zbughesc afara, topaind de fericire ca urmeaza sa-mi revad prietenele.
   Nadia e cea mai nebunatica dintre toate si are un tic, sa-i zic asa: cand e fericita face selfie-uri...multe...Si eu am un tic, dar se activeaza la suparare ori la stres: imi rod excesiv unghiile. Ei bine, nici nu ne-a zarit bine, ca ne-a si luat:
   - Hai, fetelor, grup! Selfieeeeee! si ne strange deodata cu putere in jurul ei, intinzand mana si apasand tasta magica. Apoi, ca de obicei, inainte de a share-ui imaginea, ne-a dat sa o cercetam (pentru a-i da ok-ul de publicare, de nu, iar si iar "selfie" pana iese toata lumea bine). De fiecare data eu eram cea care comenta, nemultumita de tenul meu care, pe langa faptul ca are pistrui este si acneic; pardon, era. Nu spun nimic, tac malc. Fetele se uita la mine uimite ca nu reactionez in nici un fel, apoi imi controleaza tenul.
   - Ce-ai facut? Nu cred asta! Cum...ce...   se balbai Nadia.
   - Chiar, nu mai ai cosuri! Uau, ce fin e tenul tau! Ce piele frumoasa ai! Bravo!
  - Selfieeeee! izbucni Nadia. Ca sa marcam momentul, nu? Ce hashtag sa folosesc? Hai zi! Care e secretul?
In acel moment au inceput sa se deruleze in mintea-mi impovarata secvente chinuitoare (acum le privesc detasata oarecum, dar la acea vreme...):
   - Alo, hai, nu esti gata? Suntem jos, te asteptam de 20 de minute!
   - Acum...acusi...cobor eu...  ma fastaceam, tinand cu greu telefonul pe umar; era o zi importanta, mergeam toate 4 la un casting; se cautau fete pentru o reclama. Si cum noi suntem nedespartite, am decis sa mergem impreuna asa, de distractie. Am continuat sa pudrez cosul...of, a iesit si el cand nu trebuia...Eu eram nervoasa si ma uram in gand, el se incapatana sa nu se ascunda.
   - Hai, esti gata? E tarziu! insista Iulia.
   - A...uf...nu...nu merg...nu mai merg, nu pot, nu pot! am mormait deznadajduita. Va rog, mergeti voi, nu ma supar! Serios ca nu e cu suparare! 
   Dupa lungi insistente au plecat; eu am ramas cu cosul meu cel proaspat si incapatanat. Au trecut 2 de casting si...da, normal, am iesit impreuna sa sarbatorim reusita si prietenia.
..........
   - Hai, noi am ajuns! Ce sa-ti comandam? Vii repede, da? se auzira in cor, toate trei.
   - Selfieeee! striga Nadia.
   - Nuuu, nuuu, stai asa! Mrrrr, ce urat se vede...faceti poza fara mine...
   - Selfieeee! dubla 1, dubla 2, dubla 3...adjudecat, dupa vreo 10 incercari.
..........
   - Deci? Cum ramane, punem si un hashtag cu secretul? Poate va ajuta pe cineva, zic! insista Alina.
   - Sigur, sigur, de ce nu! tresar zambind. Pune asa: #GerovitalStopAcnee , #prietenie, #farasecrete, #gatadeselfie
kit tratament comsmetic gerovital stop acneeDesigur, a urmat o lunga discutie despre acest mare secret, caci fetele trebuie sa stie tot; le-am impartasit, cu mare drag, rutina mea zilnica (desigur le-am spus de kitul meu magic, Gerovital Stop Acnee, care ma face sa radiez), pentru a spune si ele mai departe, caci ce e bun merita impartasit.
   - Si...da, mama este cea care m-a convins sa incerc, normal! Ea, care foloseste de atatia ani produse de la Farmec, ea mi-a pus cutia in brate, indemnandu-ma sa incerc.

Articol scris pentru SuperBlog 2017!

  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Hai ca poti! Bea apa!

   Ghemuita pe patul primitor, invelita pana-n dinti cu patura pufoasa, cu model haios, inchid ochii, obosita, gandindu-ma la cele petrecute; a fost o zi grea si lunga...imi ating, usor, cu varful degetelor, tenul: - Of, iar e uscat, maine nu voi mai putea iesi din casa, va fi prea rosu...of...imi soptesc descumpanita. Pleopele greoaie anunta ultimele minute de tristete...luna e pe cer, iar linistea noptii a invaluit tot cartierul. - Hai, hai sa vad, micuto! Nu poti, nu poooooti! Hai! Sa te vad, haaaai! strig smechereste catre pitica de 0,5 cu fata lunguiata si cap cu guler colorat. Gafaiam, desigur, dupa cei 5 km parcursi impreuna, insa nu ma dadeam batuta si incercam sa o sfidez pe prietena mea, care, ramasa cu un sfert din licoarea pura, nu era mai rapida, desi, clar, era mult mai usoara. - Nu, nu mai pot! Continua fara mine! O ridic usor, ii mangai chipul imbujorat, ii sorb rapid si ultimele picaturi, apoi o pun bine in rucsac, pentru a-i lua bilet, mai tarziu. - Cum