Treceți la conținutul principal

Casuta dintre vis si realitate


   Copiii erau plecati...baietelul se afla la scoala, iar mezina familiei era la gradinita, asa ca...am zambit multumitor, pandind soarele ce incerca sa-si faca loc, trimitand raze indraznete, catre mine, prin ferestrele inchise, gandind ca e o dimineata superba si ca urmeaza o zi grozava. Cafeaua mi-a facut cu ochiul, asa ca nu am stat mult pe ganduri si am invitat-o, politicos si cu mare pofta, afara. Sezlongul primitor, de sub teiul batran, m-a invaluit in caldura, acceptand sederea mea. Sorbind usor din licoarea fierbinte, privind micuta gradina cu flori stropite strengareste de micuta fantana arteziana din centrul ei, datorita adierii vantului tomnatic, au inceput sa se deruleze amintiri vechi si noi...fragmente importante din viata mea: joaca din ograda bunicilor (mergeam, deseori, in vacantele scolare la ei), mersul la prasit porumbul ori la cules via, prima intalnire, nunta, primul apartament inchiriat, venirea pe lume a primului copil, al doilea apartament inchiriat (caci primul era prea mic pentru trei persoane si un catelus), al treilea apartament inchiriat (pe sol, deoarece nu ne mai placea la bloc), nasterea mezinei, cumpararea unui acvariu cu pesti, apoi renuntarea la el (deoarece ocupa prea mult spatiu) si achizitionarea unui mic acvariu cu un singur peste, prima zi de gradinita, de scoala...ei bine, iar cele care-mi ung cu adevarat sufletul si-mi fac inima sa tresalte de bucurie sunt cele petrecute de curand: 
- A fost frumoasa duminica trecuta...ai vazut ce s-au distrat copiii in casuta cea noua, cat timp noi am pregatit bunatati delicioase pe gratarul din foisor? Isi doreau de ceva timp o casuta pe masura lor, ei bine, ma bucur ca le place...Si vacanta de vara ce frumoasa a fost...cum ieseau ei dimineata, pe furis, sa caute capsuni si zmeura...apoi alergau cat era ziua de lunga prin toata curtea, de nu stiai de unde au atata energie...
...catelul, asezat regulamentar in bratele mele, ma aproba clipind; poate ca a si inteles ceva din ce am soptit eu, prinsa fiind in gandurile-mi frumoase.
- Da...ce bine e...acum au camera lor, noi pe a noastra, iar jucariile si-au gasit, in sfarsit, locul; hi hi, nu se mai pot agata, intamplator, de talpile mele.
   Deodata mi-am amintit ca trebuie sa culeg cateva mere pentru desertul de pranz, pentru tarta. 
- Ce bine ca avem fructele la indemana acum! ma surprind vorbind singura (patrupedul familiei plecase de ceva timp dupa o vrabiuta zglobie).
   O masina se opreste in fata portii de fier si un domn politicos se prezinta ca fiind evaluator ANEVAR; pf, uitasem ca sotul a solicitat un serviciu: evaluarea imobiliara, necesara calcularii impozitului. Imi intrerup activitatea si il poftesc in curte; admira pavajul proaspat pus, foisorul si gradinita cu flori.
Pf pf br poc zdrang vaaaj...
- Se pregateste....sut si gooooool!
Tresar speriata...Baiatul isi terminase temele si, cum face el de obicei (desi merge de trei ori pe saptamana la antrenament), luase la "bocanit" o minge de burete; nu si-a dat seama ca atipisem si...hm, pacat ca a fost doar un vis...casuta cu 2 dormitoare, 2 bai, bucatarie spatioasa si living primitor, florile inmiresmate si perfect colorate, foisorul ce prindea viata in fiecare sfarsit de saptamana, aleea cu pomii fructiferi, tufele de capsuni si zmeurul ce odinioara emana gust dulce, sezlongul cu saltea pufoasa, micuta fantana arteziana (o dorinta implinita...o dorinta nevinovata, pe care o aveam de mica) si piscina...aaa, si noua achizitie: casuta copiilor, de langa foisor.
- Scuze, dar trebuie sa ma antrenez!  se balbai copilul.
Il inteleg...e normal...daca iti place ceva, faci. Desigur, acest fapt imi intareste convingerea ca o casa te poate face fericit si ca o casuta frumoasa (asa, o casuta nu foarte mare...sa zic...aproximativ 50mp amprenta la sol, cu o curte in care sa-si gaseasca locul fiecare membru al familiei, de la mic la mare)  te face implinit. SPATIU e cuvantul de ordine astazi, alaturi de cuvantul CONFORT; doua cuvinte magice, care, alaturi de o dorinta, pot deveni realitate. Am incercat sa fac o legatura vis-realitate, fiind  constienta de faptul ca un vis isi are radacinile in ceva real (si nu e vorba de dorinta, ci de un aspect al vietii, o intamplare, ceva...); si am gasit, dupa lungi sapaturi in memoria-mi plina, ce inca tremura, prezentandu-mi dorinta implinita in vis: cu cateva zile inainte accesasem, din intamplare, un site cu proiecte case...curioasa din fire, am cercetat putin pagina (mai fac asta uneori, pentru a salva diverse link-uri importante, in special cele legate de amenajare, constructie etc.), analizand atent fiecare proiect in parte. Mi-am dat seama, ulterior, ca acea casuta frumoasa din vis avea la baza un proiect de casa de pe acel site...dulce vis, indrazneata dorinta...
    In timp ce eu meditam, visam, cautam...cei mici au intors casa cu fundul in sus (parintii stiu ce zic): baiatul a continuat cu mingea de burete (pase, lovituri, suturi spre poarta improvizata - dulapul), iar mezina casei a rasturnat cutiile cu jucarii mici (avea rolul unui mic detectiv ce trebuia sa gaseasca o anumita piesa lipsa de la jucaria preferata). Cu siguranta este necesara o schimbare; ne trebuie "casuta noastra", un loc al nostru in care sa ne lasam adanc amprenta si in care sa traim frumos.
Articol scris pentru SuperBlog 2017!



  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Hai ca poti! Bea apa!

   Ghemuita pe patul primitor, invelita pana-n dinti cu patura pufoasa, cu model haios, inchid ochii, obosita, gandindu-ma la cele petrecute; a fost o zi grea si lunga...imi ating, usor, cu varful degetelor, tenul: - Of, iar e uscat, maine nu voi mai putea iesi din casa, va fi prea rosu...of...imi soptesc descumpanita. Pleopele greoaie anunta ultimele minute de tristete...luna e pe cer, iar linistea noptii a invaluit tot cartierul. - Hai, hai sa vad, micuto! Nu poti, nu poooooti! Hai! Sa te vad, haaaai! strig smechereste catre pitica de 0,5 cu fata lunguiata si cap cu guler colorat. Gafaiam, desigur, dupa cei 5 km parcursi impreuna, insa nu ma dadeam batuta si incercam sa o sfidez pe prietena mea, care, ramasa cu un sfert din licoarea pura, nu era mai rapida, desi, clar, era mult mai usoara. - Nu, nu mai pot! Continua fara mine! O ridic usor, ii mangai chipul imbujorat, ii sorb rapid si ultimele picaturi, apoi o pun bine in rucsac, pentru a-i lua bilet, mai tarziu. - Cum