Treceți la conținutul principal

Un copil, o floare, o prietenie


   - Oamenii mari sunt ciudati! "Oamenii mari sunt, categoric, foarte ciudati". imi soptesc, asezandu-mi cu grija fularul; vantul imi vantura, cu ambitie, parul, iar eu ma chircesc pe scaunel, ca de obicei...urmeaza asfintitul; am mai vazut 23 azi, insa ... sunt minunate...cum sa nu iti doresti sa vezi, sa tot revezi apusul bilei de foc? Imi place sa fac asta...de fapt, ador sa fac asta!
   Mutatul scaunului nu era pentru mine o corvoada; nicidecum, din contra, facea parte din marele plan, un plan ce avea ca finalitate, de fiecare data, participarea la un eveniment inimaginabil de frumos. E fascinant!
   Intr-un moment de slabiciune, intrerupt de cantecul unei pasari, mi-am incetat activitatea; am auzit un zgomot ciudat; pasesc incet, pentru a nu deranja ori strica minunea. Eram obisnuit cu singuratatea, neputand a-mi face prieteni, insa, curiozitatea si ambitia nu-mi lipseau si, desigur, setea de cunoastere, asa ca am continuat sa merg incet spre zona aceea:
- O fi o noua planeta? De unde se aude, oare? imi spun in minte.
Zaresc un baietel...asa, ca mine la statura, insa cu par negru precum corbul si ochi maro, patrunzatori.
 - Am desenat ceva, vrei sa vezi? Iti place? Hai, spune, iti place, asa-i? rupse tacerea micutul, fara a-si ridica privirea de pe foaie.
M-am apropiat, pentru a vedea mai bine.
 - E un castel frumos, dar cam...sumbru...(imi spun punctul de vedere, usor balbait, incurcat fiind, caci nu stiam cum a ajuns acel baiat acolo si ce face el, de fapt) Eu as renunta la lilieci, paianjeni si la aceasta culoare stranie.
 - Te invit! Hai, arata-mi ce poti! si imi intinde o mana strasnica de creioane colorate.
   Am desenat impreuna, am colorat, am discutat cate-n luna si in stele, am descifrat mistere si am cladit amintiri, traind prezentul si visand catre viitor, impreuna. Nu as fi zis ca imi e prieten, insa orele petrecute au fost minunate...si de-a dreptul pline de farmec. Dupa ce ne-am plictisit de desenat, am inceput sa "construim" alte frumuseti, numai de noi intelese ori, poate, de unul sau doi adulti cu suflet de copil, desi...cum am mai spus,  oamenii mari sunt ciudati si ei nu pun pret pe ce punem noi pret.
   Luindu-ne de mana, am intrat in Universul magic al artei: am poposit pe aleea amprentelor, unde am faurit omuleti schimonositi si pinguini haiosi, am mers pe o corabie inchipuita (doar de noi vazuta) si am facut coifuri haioase, am mers in gradina, unde am facut diferite animale-frunza (ne-am folosit de frunzele cazute); au urmat sa ia viata fluturi feluriti, copacei impovarati de fructe, pestisori si alte creaturi subacvatice si cate si mai cate. 
La final, am facut felicitari tridimensionale, pe care, apoi, ni le-am daruit reciproc, pentru a oficializa prietenia.
- O, da! Am un prieten! Un mic prieten asa...ca mine! ii soptesc florii, zambind sincer.



Articol scris pentru SuperBlog2017!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc