Treceți la conținutul principal

Forte incredibile


   Era o zi...pe cat de agitata, pe atat de frumoasa...era Ziua Zambetului si, ca in fiecare an, toti locuitorii micului orasel au iesit la picnic pe pajistile intinse, scaldate frumos de razele soarelui generos; in prima parte a zilei a plouat putin, insa nu a iscat neliniste, ci din contra, a fost prilej de bucurie, deoarece dupa ultimii stropi s-a format curcubeul...mereu am fost fascinata de acest fenomen, insa acum eram toti entuziasmati de cat de mare si pastelat poate fi; in plus, a si persistat mult pe cerul inseninat.
   Era forfota mare: gratarele sfaraiau, adultii pregateau bucate alese, povesteau, spuneau glume, iar cei mici se jucau cu mingile, topaiau, crezandu-se caluti, sareau sotronul ori dansau; un grup de copii priveau cerul (se adunasera, intre timp, multi nori albi, pufosi), stand culcati pe spate, pe paturile colorate:
- Uite, acolo e o umbrela! striga unul dintre ei.
- Iata si un dinozaur! Il vedeti? Uau, ce colti mari are! se mira un bondoc micut.
- Eu vad o minge si...acolo cred ca e un pisoi; parca are mustacioare lungi.
- Hihi, haha, izbucni un baietel dolofan, rosu in obrajori. Ce cal haios! Uite ce coama are, parca e de foc!
- Eu vad...eu vad... (interveni o fetita). Aaaaaaaaaaaaa!Ajutooooor! Maaamiii! Taaaatiiii!
   Am tresarit; nu mai parea o joaca. Mi-am ridicat privirea catre cerul inspumat: printre nori am zarit 3 ochi mari, albastri, patrunzatori; pareau ca cerceteaza terenul. Am incercat sa ma misc...ochii m-au urmarit. Deodata s-a auzit un zgomot puternic:
- Bip bip tic toc bip bip bu pi pic bip!
   Doua brate lungi, spinoase (aveau un strat de solzi verzi si spini lungi, maro, de diferite marimi) a inceput sa insface oamenii de pe pajiste.
- O, nu! se auzi o voce stearsa, sugrumata de neliniste. Ii mananca...ne va manca pe toti! sopti, tremurandu-i vocea. Am inceput sa tremur si eu la auzul acestor cuvinte, privind neputincioasa episodul SF ce se derula cu repeziciune si cruzime, in fata mea, a noastra, a tuturor: copii ingroziti, impietriti de spaima, femei ce tipau asurzitor, barbati ce incercau sa alerge ori sa se taraie spre adaposturi, semiintregi (unora le fusesera smulse bratele, altii ramasesera fara picioare, unii incercau sa supravietuiasca fara ureche, ori fara un sfert de cap); se instalase haosul, iar zgomotul ciudat "bip bip tic poc bip pib" se auzea din ce in ce mai tare. M-am piscat de mana...nu era un vis. Stropita de sangele celor din jur, imbarbatata de flesurile ce-mi invadasera mintea (amintiri cu cei dragi, zambete, veselie, bucurie), am actionat:
- Repede, aici, aici, haideti, toti, repede! am inceput sa tip, incercand sa ii incolonez pe toti: femei, copii, apoi barbati.
- Repede, aici e intrarea in tunel! Va fi bine, haideti! eram unul dintre putinii din oras ce stia de tunelul ce strabatea localitatea dintr-un capat in celalalt; e un tunel bine construit si dotat cu strictul necesar ( truse de prim ajutor, conserve, paturi).
   Cu greu am reusit sa-i adun pe toti (aproape toti, caci unii s-au sacrificat, crezandu-se invincibili); am privit in zare...erau 4...4 aratari hidoase, cu brate puternice si cu cate 3 ochi. 
- Extraterestri? imi soptesc in barba. Sa fie, oare, adevarat?
   Am alergat iute, in zig-zag, ademenindu-i catre zona in care erau amplasate artificiile.
- Bip bip biiiip poc pic pib biiiip. 
   Se miscau greoi, clipind repede, dand haotic din mainile insangerate; au incercat sa se napusteasca asupra mea, insa...
- Boooom! Poc! Sfaaaaaaar! am reusit, in ultima clipa, sa trag maneta incapatanata si sa declansez, astfel, focul de artificii. Bucati din namilele nemiloase, impreuna cu ramasitele omenesti, au brazdat cerul puternic luminat de foc.
   Se lasa linistea...
  
   Dincolo de orizont se intrezari curcubeul...
- Ciudat lucru! Imi privesc ceasul multifunctional: indica ora 14 si 21 de minute, iar secundarul pare sa o fi luat razna. E data de 3 noiembrie 2017.
- 3 noiembrie? Cum e posibil?

Articol scris pentru SuperBlog2017!
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barba...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de fo...
13 comentarii
Citiți mai multe

O treapta jos, una sus...

   ...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala.    Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar s...
Un comentariu
Citiți mai multe