Treceți la conținutul principal

Curatenie? Nici o problema!

      Aseara, in timp ce pulverizam degresant (ma ajuta sa curat repede) pe aragaz, pentru a indeparta murdaria, a intrat, tiptil, in bucatarie, mezina familiei; era trista si parea usor rusinata...
- Mamiiiiii...
- Da, pui, ce s-a intamplat? Ce ai patit? Te doare ceva? Ai nevoie de ceva? am inceput sa o bombardez cu intrebari scurte, neavand rabdare ca cea mica sa explice despre ce este vorba; la fiecare nega, dand agale din capusor.
- Am mazgalit papusa...pe Suzanica...si nu se mai curataaaa....(reusi, printre picaturi, sa indruge fetita)
- Cu ce? Cu creioane? Carioci? Acuarele?
   Nu am mai primit raspuns, deoarece lacrimile ii curgeau siroaie pe fetisoara imbujorata; i-am dat ragaz cateva clipe, pentru a-si reveni, apoi, insistand sa imi arate isprava, am reusit sa purtam o conversatie decenta:
- Cu pix...am incercat sa o machiez frumos, asa cum faci tu uneori; am vrut sa fie draguta, caci este invitata la un bal. (fetita explica printre suspine, iar eu nu intelegeam de ce incercase sa o machieze si pe obraji, urechi si maini) Am folosit pixul tau...cel cu sapte culori...
- Hai, linisteste-te, gasim noi o solutie.
- Nu gasim! Spiridusii deja au vazut ca am gresit! Nu va mai veni Mosu' la mine! si iar izbucni in plans.
   E perioada aceea frumoasa in care ne pregatim atat casele de Sarbatoare, cat si sufletele, pentru a primi magia Craciunului; e perioada in care cei mici se comporta exemplar, pentru a fi pe placul spiridusilor, care, desigur, au inceput sa colinde ferestrele caselor, pentru a-i urmari pe micuti; totul se raporteaza Mosului. Dupa fiecare realizare, copiii nostri (in special mezina familiei) ne intreaba daca au vazut spiridusii si daca Mos Craciun va fi bucuros cand va afla.
- Desigur, ei vad tot, iar Mosu' va fi tare bucuros! ii asiguram noi.
   De data aceasta era grav pentru micuta, insa eu zambeam in sinea mea, caci e mare lucru ca un copil sa constientizeze si sa isi asume greseala ori nazbatia; deja am stocul pregatit pentru curatenia generala, ce urmeaza in scurt timp, asa ca unul dintre expertii in curatenie si-a folosit armele invincibile si, alaturi de magia de mama, a reusit sa curete urmele de pix de pe papusica, spre bucuria fetitei.
   Anul acesta, fara doar si poate, vom proceda la fel, in ceea ce priveste organizarea curateniei generale; am spus "vom" deoarece consider ca toti membrii familiei trebuie implicati in aceasta etapa, desigur, fiecare dupa puterile lui. De obicei, incepem cu camera copiilor, loc in care cei mici au posibilitatea de a-si strange si aseza jucariile si cartile/ caietele de activitati dupa bunul plac, in timp ce eu ma ocup de stersul geamurilor, schimbatul perdelei, stransul hainutelor si la final aspiratul covorului (este singura camera in care avem covor); continuam cu sufrageria: dupa ce sterg si aici geamurile, usa, schimb perdeaua si draperia, aspir foarte bine, apoi spal pe jos...urmeaza interventia copiilor, la final, respectiv proba de patinaj (dupa ce se usuca parchetul, le ofer celor mici cate o pereche de sosete groase, super pufoase si ii invit sa patineze, pentru a da luciu; distractia e la cote inalte, iar casa incepe sa straluceasca, incet incet). O alta joaca-treaba este spionajul: si eu si copiii, inarmati cu cate o arma si un ghem de ata, pornim in cautarea petelor (pe covor si canapea - in dormitor si pe cele 2 canapele din sufragerie); primul care vede o pata, o impusca, apoi merge si marcheaza locul cu ata colorata. Folosim ate diferit colorate, pentru ca la final sa vedem punctajul; apoi, imi iau arma secreta de la Nufar si le vin de hac, spre bucuria celor mici. Urmeaza bucataria, unde intru singura si rezolv cele necesare: curat hota, aragazul, blatul, dulapul, rafturile si frigiderul, folosind nelipsitele arme Triumf (cu ele, mereu ies triumfatoare in lupta cu mardaria); in tot acest timp cei mici au liber la lipit abtibilduri (cu Mos Craciun, stelute, reni etc.) pe geamuri. In baie utilizez 3-4 arme secrete, invincibile; deoarece aleg, mereu, produse care sunt cu adevarat eficiente, munca depusa devine usoara, iar acordurile de colinde de pe fundal completeaza perfect intreaga scena, dezmortind atmosfera. Balconul e lasat pe seama lui tati, asa ca noi, piticii, dupa ce finalizam intreaga operatiune, pregatim cateva fursecuri delicioase (tot impreuna), pentru a marca sosirea Sarbatorilor mult asteptate.

Articol scris pentru SuperBlog 2017!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Hai ca poti! Bea apa!

   Ghemuita pe patul primitor, invelita pana-n dinti cu patura pufoasa, cu model haios, inchid ochii, obosita, gandindu-ma la cele petrecute; a fost o zi grea si lunga...imi ating, usor, cu varful degetelor, tenul: - Of, iar e uscat, maine nu voi mai putea iesi din casa, va fi prea rosu...of...imi soptesc descumpanita. Pleopele greoaie anunta ultimele minute de tristete...luna e pe cer, iar linistea noptii a invaluit tot cartierul. - Hai, hai sa vad, micuto! Nu poti, nu poooooti! Hai! Sa te vad, haaaai! strig smechereste catre pitica de 0,5 cu fata lunguiata si cap cu guler colorat. Gafaiam, desigur, dupa cei 5 km parcursi impreuna, insa nu ma dadeam batuta si incercam sa o sfidez pe prietena mea, care, ramasa cu un sfert din licoarea pura, nu era mai rapida, desi, clar, era mult mai usoara. - Nu, nu mai pot! Continua fara mine! O ridic usor, ii mangai chipul imbujorat, ii sorb rapid si ultimele picaturi, apoi o pun bine in rucsac, pentru a-i lua bilet, mai tarziu. - Cum