Treceți la conținutul principal

Momentul nostru

   Imi tarai, incet, fiecare particica a corpului...amortite, mult prea somnoroase pentru a raspunde prompt cerintelor creierului...nemilosul desteptator a binevoit a-mi spulbera, iar, visul...dormeam atat de bine...o, cat de pufos era somnul...
- Hai! Repejor, cafeaua e gata! rasuna din bucatarie vocea groasa, dar plina de iubire si nerabdare.
  In drum spre intalnire, am trecut pe la chiuveta generoasa, pentru a-mi improspata si dezmorti simturile. M-am asezat, inca somnoroasa si lenesa, pe scaunul confortabil, cu pernuta pufoasa, la masuta prietenoasa, pe care tronau cafelele: fiecare cu a lui...el cu o cafea cu miros imbatator, cu spuma groasa, gata sa se reverse pe farfuriuta pe care astepta un fursec sa fie atins de buze pofticioase, iar eu cu un pahar inalt, plin cu lapte fierbinte, cu aroma de ciocolata si, desigur un fursec ce miroase puternic a unt. Sorbim in tandem, privindu-ne in ochi, zambind, urzind viitorul (planuri, idei, vise, vacante, sarbatori, familie), fericiti fiind de puterea revederii, caci, desi noaptea pare scurta, ea e de fapt mult prea lunga pentru a tine la distanta chipurile care se iubesc. O zi obisnuita...o zi ca toate celelalte...in 5 ani, de cand ne cunoastem, nu am ratat nici o cafea...e momentul nostru, motiv de a incepe frumos ziua.
- Gusta si tu putin! Nu vrei sa vezi cum e? ma imbie, aproape zilnic. Eu...nimic; marcata, cred, de "cafeaua" din timpul liceului (gaseam zilnic ibricul pe aragaz, cu putin lichid inchis la culoare; ma ademenea mirosul si gustam...doar o inghititura: jumatate lichid, jumatate zat...era un amestec ciudat de placere cu dezgust; imi ramaneau picatelele de cafea macinata - mama folosea cafea boabe proaspat macinata in rasnita galagioasa- intre dinti, de trebuia sa ma feresc in a zambi larg; intr-o zi, baiatul de care eram indragostita a sesizat punctele de pe dintii de un alb imaculat si a spus ca sunt o ciudata...punct) insistam cu refuzul. 
   Zilele treceau mult prea repede, cafelele de dimineata ne faceau viata frumoasa, fiind piesele de rezistenta ale traiului in comun; dimineata se cladeau vise.
------------------
   Ora 7.00; desteptatorul nu m-a crutat nici de data aceasta, desi intreaga noapte numarasem oi.
- A fost luna plina? intreb, curioasa, in momentul in care dau cu ochii de posesorul vocii groase, dar incredibil de iubibila.
- Nu, nu cred...(se balbai el)
  Cafeaua era pe masuta, ca de obicei: paharul generos cu lapte fierbinte, fursecurile si...cafeaua lui. Stiti cum adulmeca un catelus ceva bun, precum o bucatica de carne sau unt (avem o catelusa ce adora untul)? Asa m-am surprins facand...constientizam momentul, insa nu ma puteam abtine...
- Pot sa gust putin? intreb deodata si, fara sa astept raspunsul, am dus ceasca la gura, inspirand adanc, pentru a savura din plin aroma. Mi-am continuat testarea incet, alintand papilele gustative, facand abstractie de privirea socata a celui cu voce groasa, incredibil de iubita.
- Imi dai mie cafeaua ta? (aratand ferm catre paharul cu lapte) Iti place sa faci schimb? (intreba zambind in coltul gurii)
   Ii bausem jumatate din licoarea fantastic de gustoasa si cremoasa.
- Din astea faci cafeaua? il intreb, curioasa, jucandu-ma copilareste cu monodozele de cafea ce asteptau cuminti in cutia de pe blat. A inceput sa rada, m-a pupat strengareste, spunand ca e tarziu si ca isi va bea cealalta jumatate de cafea la birou.
--------------------
cafea
   Au urmat alte dimineti identice: eu savuram jumatate din cafeaua lui, ademenita de mirosul imbatator si gustul desavarsit...el savura cealalta jumatate, pentru a intregi iubirea, apoi mai savura o cafea mica la birou; dupa 2 saptamani am aflat ca...asteptam un copil.
---------------
   Ne bem cafeaua zilnic, impreuna...acum suntem 4: eu imi pun in fata un pahar cu lapte, pe care, de fapt, il bea juniorul, mezina primeste o ceasca cu lapte cu cacao, iar el isi pune o ceasca generoasa cu cafea aromata, pe care o impartim cu aceeasi dragoste, urzind viitorul...

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barba...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de fo...
13 comentarii
Citiți mai multe

O treapta jos, una sus...

   ...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala.    Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar s...
Un comentariu
Citiți mai multe