Treceți la conținutul principal

De actualitate: share&play

- Nu, nu am chef sa ies! Serios, nu insista, nu am chef, nu vreau... (am marait, nervoasa, in receptorul vechi; vremea crunta isi pusese, iremediabil pecetea pe intreg corpul, invadandu-mi inima si mintea cu stari cenusii, inexplicabile pentru cei din jur, care ma considerau o persoana de gasca)
   Mi-am strans genunchii la piept, cuibarindu-ma sub patura calduroasa si sorbind, cu pofta, din ceasca cu ceai aromat, indulcit cu miere de albine; simteam nevoia sa lenevesc si atat. Linistea apasatoare, din camera ingusta, lasata dupa 2 filme bune (unul lacrimogen, de mi-au trebuit doua pachete de servetele sa-mi revin si altul comic, de a trebuit sa mai sacrific un pachet pentru a sterge lacrimile de la ras), a fost intrerupta de taraitul insistent al telefonului.
- Ti-am zis ca nu vreau, nu am chef, intelege! incerc sa imi conving prietena ca nu e vreme de cearta, insa in zadar; dupa ce am incheiat, fortat, conversatia telefonica, dupa doar 10 minute, s-au auzit batai in usa apartamentului. 
- Nu-mi doream decat o zi de singuratate! Serios acum, e greu de inteles? ii intampin cu voce joasa, usor dezamagita, pe bunii mei prieteni: Ana, Camy si Darius. Incercam, de fapt, sa imi scuz starea si sa scuz dezordinea din casa; ce-i drept, dupa petrecerea de aseara, vazandu-ma singura intre patru pereti, am tot amanat curatenia, din lipsa de...chef, desigur.
- O fi vremea asta mohorata de vina...tu nu esti asa! Tu esti mereu plina de viata, vesela, pusa pe sotii si pe distractie! Hai ca te ajutam noi sa strangi! izbucni Camy. Ana si Darius au aprobat, dand din cap, apoi au dat drumul la muzica, pentru a intensifica sporul.
   Din trei mutari si doua miscari, casa incepu sa straluceasca, sa arate a...casa. Camy dadea cu mopul, eu stergeam paharele, Ana il privea atent pe Darius, ce incerca sa mestereasca ceva (nici el nu cred ca stia ce) din cele 12 cutii Wu Xing golite de cu seara de bunatati picante.
- Ce faci acolo? Poti pune asta aici si betele chinezesti...hm...da, da, merg toate 8, asa...
- Hei, mi-a venit o idee! Daca faci asa...apoi strangi aici si aici...asta sta bine cocotata, cred...
- Uau, chiar arata bine! exclama Camy, fascinata de opera de arta; opera de arta inceputa de priceputul Darius, cladita cu atentie de mine si Camy si desavarsita de ideile fantastice ale Anei. Parea a fi un glob magic (de fapt arata ca o roata dintr-un iarmaroc), un glob ce inaripa vise; doar vise frumoase, pozitive, pure. Ana a atins globul, ingandurata...deodata a disparut. Speriati, am atins, din impuls, toti trei, grozavia creata de noi; in secunda doi ne-am "trezit" pe un camp verde, plin cu maci infloriti; Camy, imbracata intr-o rochie lunga, alba, zburda desculta prin iarba uda (de roua); se oprea din cand in cand sa imortalizeze frumusetea naturii cu noul ei aparat foto (o dorinta mai veche, pe care nu a reusit sa si-o indeplineasca). In momentul in care ne-am atins mainile toti patru, in cerc, "jocul" s-a intrerupt, fiind readusi in jurul mesei din bucatarie. Am continuat joaca, amuzati si totodata curiosi: pe rand, fiecare dintre noi am atins globul, apoi ceilalti trei au mers in recunoastere. Astfel am aflat ca Ana isi doreste sa faca cat mai multe trasee montane (desi sustine ca ii este frica de inaltime), Darius vrea sa invete sa inoate, ba mai mult, isi doreste sa fie instructor, iar eu...ei bine, eu imi doresc sa traiesc intr-un mare parc de distractii (nu sa vizitez...sa locuiesc acolo).
   Am petrecut o dupa-amiaza absolut incredibila, iar la final nu am putut ingaima decat un simplu:
- Multumesc.
   E o mare fericire sa ai prietenii mereu aproape; iar visele...ei bine, visele pot oricand sa prinda viata; important e sa crezi in ele si in tine. Si cum prietenia merita sarbatorita, iata prajitura pastrata pentru voi, cititorii mei:
   Asa cum eu am share-uit cu o seara inainte mancare chinezeasca cu o gasca mare, iar apoi m-am lasat prada jocului cu cei mai buni 3 prieteni, va provoc sa...Share&Play. Pe langa distractia garantata, se poate lasa si cu premii! E simplu: 
- dai o comanda in grup
- savurezi mancarea aleasa (sunt multe optiuni pofticioase)
- alegi una dintre cele 4 provocari Wu Xing
- construiesti cu prietenii, apoi dai share
   Astfel, cu un dram noroc, poti castiga unul dintre premiile saptamanale (voucher de 120 sau 90 lei, pentru delicii) sau marele premiu (un Huawei P10 Lite), acordat pe data de 15 decembrie (intre cele doua vizite importante ale anului: a lui Mos Nicole si Mos Craciun, cel darnic si bun).

Articol scris pentru SuperBlog2017!
   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos