Treceți la conținutul principal

Etichetarea la interviu


   Imi amintesc fiecare amanunt, de parca s-ar fi intamplat ieri, desi, au trecut 11 ani de atunci; iesita de pe bancile facultatii si "trecuta" prin trei job-uri decente, dar nu multumitoare, incat sa-mi doresc sa fac asta intreaga viata, imi tot petreceam timpul liber dand interviuri, fiind intr-o continua cautare a locului de munca ideal: un job care sa-mi vina manusa.
   Intr-o zi am fost anuntata telefonic sa ma prezint, daca doresc, la interviu, la o fabrica de incaltaminte; aveau liber un post mult ravnit de mine: responsabil magazin online. Detineam cunostintele necesare, prin prisma sectiei urmate in cadrul facultatii (de profil, desigur) si a experientei profesionale acumulate de-a lungul timpului (am lucrat cu publicul si in timpul facultatii, iar notiunile legate de gestiune si operarea pe calculator nu mai aveau taine) timpul era scurt...in doua ore trebuia sa ma imbrac, sa imi pregatesc un mic discurs si sa strabat orasul, pentru a ajunge la fabrica. 
- Nu intra in panica! imi zic.
- E job-ul de care spuneai tu? ma intreaba sora.
- Da! raspund prompt, bucuroasa. E ca si al meu! Sa-mi tii pumnii, totusi!
   M-a imbratisat, mi-a urat succes, apoi a plecat la serviciu; in drum spre usa a tinut sa precizeze ca tinuta pentru interviu e pe umeras, in dulap, insa e necesar sa calc pantalonii (ea stransese hainele de pe sarma). La fiecare interviu ma imbracam cu pantaloni negri (singura pereche, achizitionata special pentru examene si interviuri), camasa uni (alba, gri sau grena) si sacou; clasic...mereu aceeasi tinuta.
   Am pus repede fierul in priza, iar dupa cateva minute am inceput sau incercat sa calc perechea de pantaloni; stupoare: la prima atingere, fierul s-a lipit de material, dandu-i luciu. Am incercat sa dreg situatia, am umezit portiunea, am dat iar cu fierul, insa fara succes; materialul fusese distrus de talpa mult prea incinsa (de asta acum folosesc statie de calcat...statiile au fost inventate pentru cei ca mine, clar). Neavand alta optiune vestimentara, m-am imbracat repede cu pantalonii negri, camasa grena si sacoul cu croi interesant (rotunjit in partea de jos, cu buzunare false, distribuite oblic), m-am incaltat cu ghetele cu toc patrat (nu suportam tocurile inalte, iar de talpa joasa nici vorba, eu fiind scunda), mi-am aranjat putin parul si am plecat increzatoare catre locatie.    Ajunsa acolo, mi-am amintit de pozna de acasa; fiind nevoita sa astept 15 minute pe scaun, mi-a sarit in ochi forma fierului de calcat de pe piciorul drept. Cred ca m-am inrosit si inverzit in acelasi timp, jenata de situatie; am inceput sa ma foiesc, sa imi fixez cumva piciorul stang peste cel drept astfel incat sa nu se observe, in partea de jos, "pata". 
   In acele momente mi-as fi dorit sa fug ori...mi-ar fi placut sa ma fi imbracat intr-o rochie eleganta, simpla, renuntand definitiv la echipa pantaloni-camasa-sacou; iar in picioare mi-ar fi placut sa am o pereche de cizme inalte, in detrimentul ghetelor mele "prafuite" de vreme, mult prea zgomotoase. Lasandu-ma prada imaginatiei, am facut abstractie de realitatea vestimentara si m-am comportat firesc la interviu; zic eu ca totul a decurs bine, pana in momentul in care m-am ridicat sa dau mana cu domnul ce ma intervieva si care imi spunea ca urmeaza sa fiu contactata, pentru un al doilea interviu. Ei bine, inevitabilul s-a produs...privirea i-a alunecat in jos, exact pe talpa fierului de calcat...am inghetat...si timpul s-a oprit; dupa cateva secunde, interlocutorul mi-a zambit scurt, usor fortat. 
   Nu...telefonul nu a mai sunat...nu de la acea firma si nu pentru acel job... Am invatat, insa, ca oamenii pun etichete si pe buna dreptate, uneori; am invatat ca invelisul unui miez bun e necesar sa fie impecabil si de atunci incerc sa tin cont de acest aspect.
- Si nu te-a sunat? Serios? m-a intrebat sora, contrariata, oarecum.
- E normal...(i-am raspuns, atunci, trista)
   Dupa atatia ani imi pun intrebarea: daca m-as fi prezentat altfel la acel interviu, oare situatia nu ar fi fost diferita? Daca as fi purtat rochie, cizme si un pardesiu elegant...daca...

Articol scris pentru SuperBlog 2017!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Thundercats Ragetul - pentru copii curiosi

   Hop! Iata o veste minunata pentru iubitorii serialelor animate, mici si mari (si eu sunt fan desene animate): peste doar doua zile, pe fix 18 mai, pe postul tv mult indragit, Cartoon Network, va incepe noul serial - Thundercats Ragetul !    In familia noastra, deja au inceput micile discutii sau, mai bine zis, discutii interminabile (mai ales intre cei doi strumfi veseli: mezina, de 7 anisori si baiatul de 11) despre cum va fi, ce va fi, ce personaj preferat au, deja, privind, citind si studiind fisele imprimate. Si daca tot e bucurie si dorinta de cunoastere si, desigur, nesteptare...le-am oferit, spre rezolvare, provocarile ...sunt 7 la numar si toate captivante! Iata ce a iesit, in prima faza (cu siguranta, vor urma si celelalte, rand pe rand):     Ultima descoperire a baiatului este: lipia cu fasole, sa fie clar! El, care nu adora fasolea, a gasit o solutie pentru a o putea manca :) . Va provoc si pe voi sa va jucati cu fisele aferente (am atasat link, mai sus)

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de folos...trebuie