- Martha! Marthaaaaa! Marthaaaa, unde esti? Auzeam strigatele disperate ale prietenilor mei, insa imi era imposibil sa le raspund; degetele imi alunecau, incet, de pe stanca dura, iar transpiratia imi incetosa privirea...ingrozita de situatia in care eram, am incercat sa imi infing unghiile in piatra...era o ultima zbatere inainte de a cadea in gol, in prapastia interminabila. M-am incordat puternic, am adunat intreaga concentrare intr-un cerc perfect, am inchis ochii strans si mi-am eliberat degetele, invinetite de durere... - O, da! Daaaa...de ce n-am incercat asta mai devreme, oare? deodata unghiile s-au transformat in gheare uriase de fier, care s-au infipt strasnic in stanca; dintr-un salt am fost sus...in siguranta...in sfarsit...ghearele mari s-au retras, sub privirea mea uimita. M-am ghemuit pentru a-mi reveni...inca tremuram; inainte de a ma dezmetici, insa, am simtit o mica durere in spate: o pasare uriasa, cu cioc puternic si aripi stufoase, ma inhata indata, ridi...