Treceți la conținutul principal

Natura - sprijin pentru corp

 

   Cand eram copil, tin minte cat de grele ( privind acum, cu ochii de adult) erau iernile, in sensul ca se umpleau strazile de troiene ( era o mare aventura sa mergi la scoala dimineata...pe la pranz, cand ieseam si ma intorceam acasa, era mai bine, trebuia doar sa ma feresc de ploaia de bulgari), iar frigul si vantul imi brazdau obrajii rosii, narile se lipeau, apoi, cum dadeam de caldura, in clasa, nasul incepea sa curga, eliberat...In timpul liber ieseam cu saniuta, cu surorile si tata ori cu prietenii de la bloc; nu prea simteam frigul...joaca si bucuria formau o bariera strasnica...abia cand imi facea mama chemarea in casa, simteam pantalonii scortosi pe mine, inghetati.

    Cu toate ca zburdam mult pe afara, in orice anotimp, ( acum asociez neplacerile de tipul racelilor, diferitelor dureri reumatice, de gat etc. cu sezonul rece, toamna-iarna) de imbolnavit, nu ma imbolnaveam foarte des, iar cand se intampla, ma punea mama in pat, infofolita pana-n gat, eventual si cu o caciula pe cap, imi schimba compresele de pe frunte cat de des putea, de aveam dureri in gat, imi punea, spre nelinistea mea, un prosop  in care invelea cartof ras, stropit cu otet sau mamaliga calda ori sare incinsa pe tava din cuptor...extremitatile imi erau, clar, invelite in sosete imbibate in otet, de aveam febra mare. Nu am ajuns nicioadata in spital ori la medic, la cabinet; ce facea, facea bine si mereu reusea sa ma puna pe picioare, ca prin minune. Seara, cand nu reuseam sa adorm, imi oferea cate o ceasca de lapte cald sau ceai de tei ( cu flori din teiul cel batran din curtea bunicilor, sub care citeam, vara, cu mare drag, intinsa sau ghemuita pe un tolic tesut) indulcit usor cu miere de albine - spunea ea ca teiul il ajuta pe Mos Ene sa ma gaseasca mai usor; a avut tata o perioada in care tare l-a necajit sughitul...ei bine, mama a gasit repede leacul - ceai de cimbru; in frigider, gaseam mereu cutiute cu alifie de galbenele, preparata din flori proaspete, culese si alese cu grija si seu de porc "E buna pentru orice!" , tinea sa precizeze mereu...si am avut neplacerea de a ma convinge: in timpul unei recoltari de sange mi-a fost perforata o vena, asa ca am fost nevoita sa stau cu mana umflata, colorata, cu durere cateva saptamani...Aveam o gasca de pastile ( pentru coagulare, pentru reducerea durerii, vitamine, suplimente...), dar tind sa cred ca leacul mamei a facut minuni - m-a uns bine cu alifie, mi-a infasurat mana cu comprese imbibate in bitter suedez ( o descoperire magica, un cumul de plante bagate intr-o sticluta vindecatoare). De-a lungul copilariei a trebuit sa ma imprietenesc si cu rostopasca, coada calului ( bai de sezut, la nevoie), musetelul ( dezinfectantul numarul 1) si cate si mai cate...uneori o ajutam la cules, alteori la insirat pe ziare ori la pus in pungi, dupa uscare; pungile erau etichetate si depozitate in camara. In biblioteca erau teancuri de carti de specialitate, cu continut bogat in imagini, intrebuintari, retete, leacuri.

   Crescand, au evoluat si celelalte din jurul nostru, astfel ca, incet incet mormanul cu pungi miraculoase 


s-a transformat intr-un raft generos cu suplimente naturale, frumos ambalate in recipiente usor de utilizat si la indemana oricui, cu acelasi continut benefic pentru organism; teancurile de carti au ramas, prafuite, in casa parinteasca...mamei ii este mai usor sa caute pe internet informatiile necesare. Dragostea pentru natura o am de cand ma stiu, iar increderea in puterile ei mi-a fost cultivata de mama, de-a lungul timpului, iar acum sunt un adult responsabil, cu decizii de luat atat pentru ea, cat si pentru cei doi copii, carora le asigur suplimente cat mai aproape de natura, bogate strict in ceea ce ii trebuie organismului - fie ca vorbim despre sustinerea imunitatii ( caci da, intr-o lume plina de toxicitate si produse bogate in  substante daunatoare, este musai sa ajutam corpul, sa-l intarim), despre ceaiuri ( de placere sau cu beneficii pentru diverse tulburari), tincturi sau comprimate. O! Mai stiti acel creion nazal mentolat, pentru nas infundat? Ei bine, am o varianta stilata:





   Siropuri nu cred ca am luat vreodata, in copilarie...tin, insa, minte, gustul ceaiului de ceapa si al celui de coaja de nuca....iac...Ei bine, noroc, ca acum exista variante prietenoase, astfel ca le pot administra copiilor fara a avea parte de mofturi; din contra 😉 - producatorul a gresit reteta siropurilor, sunt prea gustoase pentru a fi considerate leacuri. Tin pe raftul cu medicamente toate suplimentele posibile: "pansamente" pentru gastrita mea vestita, produse pentru imunizare, comprimate pentru combaterea parazitilor, ceaiuri diverse, siropele, plicuri magice, ajutatoare in racelile sezoniere, comprimate pentru reducerea disconfortului in cazul durerii in gat si cate si mai cate...

 


Articol scris pentru SuperBlog 2021.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile