Natura - sprijin pentru corp

 

   Cand eram copil, tin minte cat de grele ( privind acum, cu ochii de adult) erau iernile, in sensul ca se umpleau strazile de troiene ( era o mare aventura sa mergi la scoala dimineata...pe la pranz, cand ieseam si ma intorceam acasa, era mai bine, trebuia doar sa ma feresc de ploaia de bulgari), iar frigul si vantul imi brazdau obrajii rosii, narile se lipeau, apoi, cum dadeam de caldura, in clasa, nasul incepea sa curga, eliberat...In timpul liber ieseam cu saniuta, cu surorile si tata ori cu prietenii de la bloc; nu prea simteam frigul...joaca si bucuria formau o bariera strasnica...abia cand imi facea mama chemarea in casa, simteam pantalonii scortosi pe mine, inghetati.

    Cu toate ca zburdam mult pe afara, in orice anotimp, ( acum asociez neplacerile de tipul racelilor, diferitelor dureri reumatice, de gat etc. cu sezonul rece, toamna-iarna) de imbolnavit, nu ma imbolnaveam foarte des, iar cand se intampla, ma punea mama in pat, infofolita pana-n gat, eventual si cu o caciula pe cap, imi schimba compresele de pe frunte cat de des putea, de aveam dureri in gat, imi punea, spre nelinistea mea, un prosop  in care invelea cartof ras, stropit cu otet sau mamaliga calda ori sare incinsa pe tava din cuptor...extremitatile imi erau, clar, invelite in sosete imbibate in otet, de aveam febra mare. Nu am ajuns nicioadata in spital ori la medic, la cabinet; ce facea, facea bine si mereu reusea sa ma puna pe picioare, ca prin minune. Seara, cand nu reuseam sa adorm, imi oferea cate o ceasca de lapte cald sau ceai de tei ( cu flori din teiul cel batran din curtea bunicilor, sub care citeam, vara, cu mare drag, intinsa sau ghemuita pe un tolic tesut) indulcit usor cu miere de albine - spunea ea ca teiul il ajuta pe Mos Ene sa ma gaseasca mai usor; a avut tata o perioada in care tare l-a necajit sughitul...ei bine, mama a gasit repede leacul - ceai de cimbru; in frigider, gaseam mereu cutiute cu alifie de galbenele, preparata din flori proaspete, culese si alese cu grija si seu de porc "E buna pentru orice!" , tinea sa precizeze mereu...si am avut neplacerea de a ma convinge: in timpul unei recoltari de sange mi-a fost perforata o vena, asa ca am fost nevoita sa stau cu mana umflata, colorata, cu durere cateva saptamani...Aveam o gasca de pastile ( pentru coagulare, pentru reducerea durerii, vitamine, suplimente...), dar tind sa cred ca leacul mamei a facut minuni - m-a uns bine cu alifie, mi-a infasurat mana cu comprese imbibate in bitter suedez ( o descoperire magica, un cumul de plante bagate intr-o sticluta vindecatoare). De-a lungul copilariei a trebuit sa ma imprietenesc si cu rostopasca, coada calului ( bai de sezut, la nevoie), musetelul ( dezinfectantul numarul 1) si cate si mai cate...uneori o ajutam la cules, alteori la insirat pe ziare ori la pus in pungi, dupa uscare; pungile erau etichetate si depozitate in camara. In biblioteca erau teancuri de carti de specialitate, cu continut bogat in imagini, intrebuintari, retete, leacuri.

   Crescand, au evoluat si celelalte din jurul nostru, astfel ca, incet incet mormanul cu pungi miraculoase 

s-a transformat intr-un raft generos cu suplimente naturale, frumos ambalate in recipiente usor de utilizat si la indemana oricui, cu acelasi continut benefic pentru organism; teancurile de carti au ramas, prafuite, in casa parinteasca...mamei ii este mai usor sa caute pe internet informatiile necesare. Dragostea pentru natura o am de cand ma stiu, iar increderea in puterile ei mi-a fost cultivata de mama, de-a lungul timpului, iar acum sunt un adult responsabil, cu decizii de luat atat pentru ea, cat si pentru cei doi copii, carora le asigur suplimente cat mai aproape de natura, bogate strict in ceea ce ii trebuie organismului - fie ca vorbim despre sustinerea imunitatii ( caci da, intr-o lume plina de toxicitate si produse bogate in  substante daunatoare, este musai sa ajutam corpul, sa-l intarim), despre ceaiuri ( de placere sau cu beneficii pentru diverse tulburari), tincturi sau comprimate. O! Mai stiti acel creion nazal mentolat, pentru nas infundat? Ei bine, am o varianta stilata:

   Siropuri nu cred ca am luat vreodata, in copilarie...tin, insa, minte, gustul ceaiului de ceapa si al celui de coaja de nuca....iac...Ei bine, noroc, ca acum exista variante prietenoase, astfel ca le pot administra copiilor fara a avea parte de mofturi; din contra 😉 - producatorul a gresit reteta siropurilor, sunt prea gustoase pentru a fi considerate leacuri. Tin pe raftul cu medicamente toate suplimentele posibile: "pansamente" pentru gastrita mea vestita, produse pentru imunizare, comprimate pentru combaterea parazitilor, ceaiuri diverse, siropele, plicuri magice, ajutatoare in racelile sezoniere, comprimate pentru reducerea disconfortului in cazul durerii in gat si cate si mai cate...

 

Articol scris pentru SuperBlog 2021.