Treceți la conținutul principal

Cand viata-ti da cafea

 

   Motivul pentru care prefer sa ma trezesc prima, zilnic, mereu, indiferent de calendar si stare, este acela de a prepara asa cum stiu eu, cu rabdare si suflet, cu pasiune si pofta, cafeaua...acea licoare magica ce reuseste sa-mi energizeze simturile treptat, lin, suav...Este...mica mea placere nevinovata...aceea de a savura prima gura de cafea singura, bucurandu-ma de inceputul unei noi zile.


    Pasesc, desculta, spre bucatarie, incercand sa nu tulbur linistea noptii ( da, e cam intuneric atunci cand ma trezesc, de ar zice unii ca "e inca noapte"), lasand familionul sa se bucure de cateva minute de tihna in plus; catelul ma simte, da sa sara din pat, dar isi da seama ca e mai bine, mai cald si ca...e inca noapte, asa ca, lenes, se ghemuieste, la loc, intre trupurile somnoroase ale copiilor. Inchid usa cu grija si bajbai intrerupatorul hotei ( ador lumina ca de lampa - de multe ori gatesc doar folosind luminozitatea hotei, parandu-mi-se asa...rustic...cu dor de copilarie, de bunici, de parinti)...cu ochii intredeschisi, cu picioarele grele, inca adormite, trosnind la fiecare miscare, pregatesc rasnita pentru a o pune la munca - indepartez capacul cutiei de cafea boabe - azi, prietena mea este Etolia, cafea proaspat prajita, capsulata cu grija...inspir adanc, tinand ochii inchisi, bucurandu-ma de inviorarea simtului olfactiv - papilele gustative devin, brusc, nelinistite si imi grabesc operatiile...boabele de cafea se rostogolesc, vesele, in cuva aparatului de maruntit, dansand, parca...e un zgomot placut, ce-mi gadila auzul...le acopar cu grija si, in timp ce ele se linistesc, asteptand masajul aparatului, eu, din 3 miscari aprind aragazul, umplu ibricul cu apa proaspata si il pun pe foc; apas butonul rasnitei...urmaresc, atenta, jocul boabelor de cafea ce se transforma in pulbere fina, la fel de aromata, de intensa si parca, mai imbietoare ca oricand...masor...fix 6 lingurite de cafea macinata ( cafea boabe trecuta prin hora) isi fac loc in ibric, peste apa clocotita...alint totul cu lingurita, privind, fascinata, spuma ce se formeaza...o spuma bogata, densa, provocatoare...in momentul in care se ridica, sting flacara ... e momentul in care licoarea trebuie sa se calmeze, gustul sa se aseze, zatul sa se potoleasca...profit de cele 5-10 minute pentru a ma spala, schimba, pieptana. Ma intorc, vioaie, in bucataria inundata de aroma cafelei care, parca, isi intinde mainile lungi catre mine, pentru a ne imbratisa lung, pentru a ne sorbi reciproc. Umplu 2 cesti. A mea are un strop de lapte, a lui e goala. Zaharul zambeste de pe raft...eu ii fac semn cu ochiul, refuzandu-l politicoasa. Cafeaua e buna asa, bruta...asa ne place, asa o savuram...eu, pe indelete, singura, sorb cateva gurite ...papilele gustative incep sa rada...se mijeste de ziua ( vorba mamei)...s-au dezmortit si incheieturile, asa ca incep sa topai prin casa, imprastiind veselie, trecand pe la fiecare in parte si impartind pupici de buna dimineata si imbratisari de regasire intr-o noua zi, un nou inceput...catelul isi ridica boticul si adulmeca usor...a simtit mirosul cafelei, asa ca se grabeste...sare, plonjand pe burtica, la picioarele mele, apoi, intr-o secunda se catara cu 2 labute, pe mine, topaind din celelalte doua, nerabdatoare de a primi si ea "cafeaua" - asa ne-am obisnuit: noi bem cafeaua de adulti, catelul savureaza "cafeaua" pentru catei, adica un fursec ori un os pentru dentitie, iar copiii "cafeaua" lor - lapte cu cereale ori lapte cu cacao ( placerea copilariei mele) si ceva dulce. Mirosul de cafea ce invaluie intreaga casa e semnalul - functioneaza fix ca o trambita, zau asa!

   Nu am baut dintotdeauna cafea...nu...parintii nu consumau, deci copilaria nu mi-a fost marcata de acest miros imbietor, iar ajunsa la facultate, nu am avut ocazia sa testez, caci toti consumau bauturi pe baza de cafea solubila; vreo...16 ani sa fie...din momentul in care am pasit pragul unei case prietenoase, in care am fost servita intaia oara cu o ceasca de cafea...a fost dragoste la primul miros, prima degustare...de atunci, nu este zi in care sa nu-mi rasfat corpul cu aceasta licoare; si nu, nu o beau pur si simplu, ci o savurez, o alint, alaturi de un patratel, doua, de ciocolata amaruie; recomandarea medicului de la gastro: niciodata sa nu bei cafeaua pe stomacul gol! Cafeaua e benefica organismului ( pe langa vioiciunea pe care o ofera, cofeina influenteaza activitatea creierului, avand un aport in ceea ce priveste timpii de reactie si memoria pe termen scurt, este bogata in antioxidanti si vitamine, reduce riscul instalarii dementei, ale unor tipuri de cancer, al diabetului zaharat, al bolilor de inima, al gutei, depresiei; cafeaua incetineste imbatranirea, sprijina sistemul imunitar si are efect diretic, ajutand la eliminarea toxinelor din organism, este un excelent remediu pentru constipatie sau in prevenirea ei - stropul de lapte utilizat de mine in cafea potenteaza acest aspect), oferindu-i o parte din bogatiile ei, zilnic, insa trebuie respectata si asociata, mereu, pe cat posibil, cu o bucatica de...ceva...orice iti face placere, dimineata, sa consumi. 


   Uneori, in zilele in care cuvintele "graba" sau "desteptator" nu-si au locul, cand as putea sa ma afund sub pilota, lenevind, tresar la gandul ca ceva ma asteapta si ca e musai sa ma ridic pentru a-i da intalnire...ei...si atunci momentul de tihna devine lung, extrem de lung, de am timp sa beau doua cesti pe indelete...de fapt, pe prima o sorb cu pofta, iar pe a doua o savurez pandind gasca, ce se afla in lumea viselor. Sotul glumeste, mai ales duminica, cand chiar nu gaseste motiv de trezit devreme: "- Tu te trezesti doar ca sa bei cafeaua?"


Articol scris pentru SuperBlog 2021.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Thundercats Ragetul - pentru copii curiosi

   Hop! Iata o veste minunata pentru iubitorii serialelor animate, mici si mari (si eu sunt fan desene animate): peste doar doua zile, pe fix 18 mai, pe postul tv mult indragit, Cartoon Network, va incepe noul serial - Thundercats Ragetul !    In familia noastra, deja au inceput micile discutii sau, mai bine zis, discutii interminabile (mai ales intre cei doi strumfi veseli: mezina, de 7 anisori si baiatul de 11) despre cum va fi, ce va fi, ce personaj preferat au, deja, privind, citind si studiind fisele imprimate. Si daca tot e bucurie si dorinta de cunoastere si, desigur, nesteptare...le-am oferit, spre rezolvare, provocarile ...sunt 7 la numar si toate captivante! Iata ce a iesit, in prima faza (cu siguranta, vor urma si celelalte, rand pe rand):     Ultima descoperire a baiatului este: lipia cu fasole, sa fie clar! El, care nu adora fasolea, a gasit o solutie pentru a o putea manca :) . Va provoc si pe voi sa va jucati cu fisele aferente (am atasat link, mai sus)

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de folos...trebuie