Casuta iepurasilor

 

   Candva...nu demult...s-a mutat in padurea invecinata o familie de iepurasi; curios din fire, i-am pandit o perioada buna, pentru a-i cunoaste. Tronc-bonc, tronc-bonc! Cat era ziua de lunga, iepurasii munceau -  carau lemne, demolau, construiau, chiuiau de bucurie, alergau, se jucau, gateau bunatati in aer liber...

    Erau 4 iepurasi veseli: tata iepure, mama iepurasilor, nazdravanul familiei si mezina casei, rasfatata cu urechi lungi, mereu impodobite cu margele si fundite ori cu coronite din flori proaspete din gradina; intr-o dimineata, asa gatita cum era, a iesit in curte si, in timpul unor gingase piruete, a fost atacata de o albina pofticioasa...micuta a topait, cat a topait, a strigat, a incercat sa scape de inamic, insa fara succes, asa ca top top, top top, a grabit pasul si...tusti in piscina pe jumatate plina cu apa!

- O, vaaaai! Mamaaaa! O, vaaaai, vaaaai, urechiusele mele frumoase! s-a ridicat, cu greu, mahnita...curgeau siroaie de apa, urechiusele ii erau pleostite, iar de comori...nici vorba...s-au destramat toate...pluteau la buza piscinei, formand o hora colorata.

Forfota curtii reveni la normal...tronc-bonc, tronc-bonc! In unele zile erau doar cei 4 iepurasi, in altele se umplea ograda de iepurasi mici si mari...mai multi mari, care pareau ca se misca haotic, dar de fapt, era cu folos: unii puneau geamuri, altii lipeau peretii, un alt grup carau diverse obiecte in/din casa. La fiecare final de saptamana era petrecere...aunci era vreme doar de jucat si veselit...uneori cantau la chitara in jurul unui foc de tabara, alteori stateau pe intuneric privind frumusetea cerului instelat.

   Intr-o zi m-am apropiat de casuta lor: O! Era frumoasa! O casuta mica, dar plina de suflet, de voie buna!

- Hei! Ziua buna! 

Tresar...incep sa ma balbai...

- Ziua buna! Si....si....bun venit in tinut! Merge treaba? Merge? Eu...eu sunt Bursuc...si....si stau putin mai incolo, in vale...

- Apropie-te, vecine! Hai sa-ti arat ograda noastra!

M-am apropiat, sfios, dar curios nevoie mare; acoperisul stralucea de nou, geamurile proaspat lustruite imi faceau cu ochiul, prietenoase, peretii pareau a emana zambete...din casa se auzea muzica...rasetele celor dinauntru pareau ca se iau la intrecere cu instrumentele...Zambesc necontrolat, influentat de atmosfera destinsa si de frumusetea gradinii de flori ce imbratiseaza casuta.

- Intra, hai, intra! aparu in prag mama iepurasilor.

Ma descalt, iute, nemaiasteptand o noua invitatie si pasesc in interior. De cum am intrat, am simtit caldura locului...fascinat de coloristica minimala, dar care ii dadea un aspect aparte casei, ingan, incurcat:

- E...e...eee...e frumos aici, la voi! Grinzile, pastrate asa, naturale, imi dau impresia ca sunt afara, iar dusumeaua, ( incep sa bat, voios, parca testand calitatea) e...eee atat de buna...adica...e primitoare, asa, parca e parte din copac...

 - E parchet din lemn masiv! Da, ne place si noua tare mult, mai ales  iepurasilor mici, care topaie nevoie mare, cat e ziulica de lunga! Mezina face step, deci da-ti seama! Iar flacaul iepure e maaare pianist! Da, da, a trebuit sa alegem bine podeaua, ca sa fie rezistenta, caci cu asa talentati si zarva...

- Da, da, e de-nteles...

- Am ales parchet negru din stejar autohton, de aici, de la noi, caci pe cat e de frumos, pe atat de sanatos, adica tare stabil, elastic si rezistent (atat la trafic, cat si la socuri). Altfel, nu as fi avut curajul sa pun pianul aici, pe el.

Tata iepure rade zgomotos, eu privesc, fascinat, nervurile si nodurile, care, parca desenate pe stejar, spun povesti...confera podelei o eleganta aparte...

Din doua salturi ajungem in bucatarie...

- Aici calc pe altceva! Ce e asta? O, ce frumusete de lumini! Becurile, atarnate rustic, cu niste franghii groase, imi capteaza privirea pentru secunde lungi. Miros de placinta coapta imi inunda, pe loc, narile si limba pofticioasa incepe sa saliveze...Gazda imi ofera o portie zdravana de prajitura si ne asezam pe o bancuta, pentru a o savura in tihna. Focul din soba trosneste haotic.

- Pai, da! Altceva, asa-i? Iaca aici am pus pardoseala SPC, pentru ca se aduna umezeala si e una dintre

cele mai bune variante pentru incaperile predispuse la umiditate, cum ar fi bucataria, unde mama iepure face mai mereu bunatati, ori baia, unde-mi canta sub dus iepurasii! Si...ha ha haaaa! Sa vezi cati bulbuci imprastie, in bucuria lor! E tare rezistent si asta, iaca hop-hop, iaca cum dansez pe el! Si de trafic, nu mai zic! Sa vezi drumuri si tropaituri cand ii strigam la masa ori cand cauta dulciuri in camara de zeci de ori pe zi! Sus, in pod, am facut doua camere mici pentru iepurasi; acolo am zis ca punem parchet dublu-stratificat, tot din stejar, dar de cel american. Acum...sa vedem...ce-or decide iepurasii - caci poate fi montat in diverse modele: bradut, cu butoni, sah.

  E o paroseala durabila, primitoare si promite a le alinta, micutilor, labutele dimineata, cand se dau jos din patuturi si...normal...ca nu vor nimeri niciodata pufosenia covorasului pus la marginea patului; vor trece direct din lumea viselor in natura.

   Vad doua incaperi mici, goale...cu peretii varuiti...dar imi si imaginez cum va fi atunci cand vor fi gata, cu "dusumeaua" pusa, cu jucarioarele imprastiate peste tot, pline de veselia caracteristica varstei...

Articol scris pentru SuperBlog 2021.