O idee, doua, trei...pentru o toamna prietenoasa

 

   Ma infofolesc, zgribulita, cu pilota mea preferata, cea inflorata, primitoare si extrem de calduroasa, si, cu mana dreapta agit telecomanda, care, parca, se inversuneaza sa nu imi porneasca filmul preferat - Netflix inca e la putere...m-am indragostit de el in momentul in care am realizat ca platim cablul tv degeaba, iar cu stanga duc ceasca fierbinte cu ceai indulcit cu miere si alintat cu o lingura de zeama de lamaie...corpul se resimte dupa ziua agitata...iar umezeala mi-a intrat pana la oase...O fi astenie de toamna sau...? Adorm repede...pe la ora 4 ( nu stiu de ce, dar in fiecare noapte in jurul orei 4 ma trezesc pentru a bea apa) intind mana spre cana pregatita pe masuta de langa pat...pe ecran derulau imagini din filme...Inchid televizorul si ochii... 

   Desteptatorul nu a sunat...

   - O, da! E duminica! imi spun in gand, zambind a bine si a ...lene...

   Privesc fereastra:

   - Unde e soarele cel prietenos?

   Inca ploua...

   - Pf...parca e ploaie mocaneasca...; prin minte imi trec, rand pe rand, imagini din copilarie, din zilele lungi si grele care ma prindeau, uneori, pe pripsa casei bunicilor; priveam, ore in sir, ploaia, mahnita ca nu pot zburda prin curte sau pe ulita cu copiii vecinilor.

   Sar in sosoni, imi clatesc fata, ma echipez cu cele necesare - cizmuletele de cauciuc, haina impermeabila si umbrela ( am ales una colorata, poate ca sa imbunez vremea) si tup! in statia de tramvai. Azi ma intalnesc, cu buna mea prietena...nu ne-am mai vazut de luni bune, desi locuim in aceeasi localitate, asa ca, in ciuda ploii, nu anulez sub nicio forma revederea. Ador statiile din orasul nostru, caci fiecare e personalizata de cate o companie sau institutie; una e sub forma de canapea ( sponsorizat de o firma ce comercializeaza mobila), de exemplu, alta sub forma de casuta ( reclama la credite ipotecare), o alta are un gratar si imagini cu produse alimentare ( aviz pofticiosilor)...eu sunt in statia de la Filarmonica - e desenata o cortina si scaune, iar din boxele amplasate pe laterale se aude muzica de calitate; Spring! O, nu creeeeed! Vivaldi, nu e in concordanta cu vremea! Zambesc ironic...o masina trece foarte aproape de peron si ma stropeste pe toata lungimea cizmelor...ma infurii, pe moment, apoi ciulesc, iar, urechile ... stropii de ploaie parca danseaza pe ritmul instrumentelor muzicale...e placut! Chiar e placut! ma surprind soptind. 

   Intalnirea cu buna mea prietena nu a fost chiar cum am crezut; ea este o persoana deschisa, vesela, insa acum avea o privire tomnatica (ei, cam cum eram eu dimineata, cand am vazut ca, inca, ploua).

- Esti bine? E totul ok? incerc sa o descos.

- Sigur, da, desigur...doar usor deprimata de vreme, cred...si ametita asa...

   Stiam ca nu e fan suplimente, desi avem nevoie mereu de un mic ajutor, mai ales in perioada rece a anului, dar am insistat sa ia un plic de magneziu ( mereu tin in geanta cate un plic doua...imi par magice). In timp ce ea se stramba, desi, credeti-ma, are un gust fantastic, eu am inceput sa topai, vesela, inconjurand-o si stropind-o; s-a inviorat putin si a inceput si ea sa topaie pe langa mine...e frumoasa copilaria adultilor! Ne-am plimbat ore in sir, sub umbrela incapatoare, cea plina de povesti, in gradina publica, admirand expozitia de flori; mi-a povestit ca toamna o deprima si ca innebuneste cand vede covorul de frunze imbatranite, cand vremea se incrunta si temperatura scade...cand soarele uita sa o salute si pasarile pleaca...ca o enerveaza durerea de oase, ce se amplifica in perioada asta si tenul, care i se usuca ingrozitor de la vant...

   O inteleg perfect! O, si inca cat! Daaaar, mi-a zis cineva drag, acum ceva timp:

- Si ce daca e urat afara! Asta inseamna ca vei sta pana la primavara inchisa in casa? Si ce daca e frig? De asta s-au inventat haine calduroase! Si daca soarele nu zambeste, ce? Are si el nevoie de odihna! Bucura-te, respira, admira! Poate fi orice anotimp vrei! Imagineaza-ti si traieste! asa ca am actionat:

- Si daca e primavara? Nu te lasa inselata de ceea ce vezi, traieste ceea ce simti! Vrei sa fie mereu primavara? Iata! Covorul de sub talpi e, de fapt, un covor minunat de flori cazute din copaci, picaturile de ploaie sub albinutele harnice, ce muncesc, cu bucurie, oamenii par mahniti, dar sunt, de fapt, ingandurati, facandu-si in gand planuri de vara ( unde, cand, cu cine vor merge in concediu)! Si ce daca tenul tau se revolta? Imblanzeste-l, hidratandu-l mai bine!

   Mi-a zambit...a inceput sa sara in cele mai mari balti din parc, a scuturat un copac, pentru a ninge cu flori, cu fericire, cu zambete, cu speranta! Am mancat vata de zahar roz si am pandit o insecta ciudata.

   Dupa doua saptamani, ne-am reintalnit, la o ceasca de cafea aromata, la terasa preferata. Radia, imi spunea ca s-a autoeducat, asa cum am impins-o sa faca si ca-i zburda sufletul de bucurie, ca asociaza fiecare adiere de vant cu o dorinta, fiecare picatura de ploaie cu un gand bun, iar pielea...da, chipul ii era luminos, curat...a zis ca foloseste fiole pentru ten, ca "il hraneste"...

- Sa fie primatoamna! zic scurt.

- Prima...ce? ma intreaba, incurcata.

Radem amandoua, necontrolat, simplu si zgomotos.

Articol scris pentru SuperBlog 2021.