Treceți la conținutul principal

Cu pedale sau fara...cu...

 

   Si-am fost la munte...la munte...la munte...

   Si-am fost la munte...la munte am fost... 

   Am fost la mare...la mare...la mare....

   Si-am fost la munte, la munte am fost...

   Asa-mi vine sa fredonez, uneori...si sa topai...si sa tip, zambind, razand, plina de recunostinta pentru toate cele bune adunate in acest an...

   Bucurie mare a fost anul acesta...2021 cu veselie si plimbari, dupa un 2020 mult prea linistit si nesigur; anul trecut am sarit peste traditionalul mers la mare (neratat de vreo 16 ani incoace), dar nu ne-am lasat prada monotoniei, ci ne-am suflecat manecile si am achizitionat si reconditionat o casuta cu gradina...cat sa ne bucuram de aer curat si sa ne incarcam sufletele cu rasetele celor mici care au putut zburda in voie...Vara lui 2021 a fost asa, un boom de veselie, cu dor de duca si chef de relaxare ( dupa luni bune de munca asidua), de implinire, de recuperare a timpului pierdut.

   Dupa munca si rasplata,

   Incepand cu-a fost odata...

   O fetita tare pasionata

   De...fosile-as zice-ndata...

   De fapt, de dinozauri s-a indragostit,

   Asa c-o aventura am incropit!

   "Calare" am pornit,

   In masina ne-am veselit,

   Pe drumul catre muntele care

   Ne "promitea" o mare provocare...

   Am parcat masina, regulamentar, in generoasa, dar prea plina parcare, apoi am pornit pe jos spre renumitul Dino Park...am avut acces nocturn, ce a inclus cazare la cort, vizita pe indelete, cu ghid, foc de tabara, etc. Aveam programata doar deplasarea la mare, insa mezina familiei a descoperit un serial super dragut si captivant cu dinozauri si vazand cat e de fascinata de acea lume si cate denumiri a reusit sa memoreze in timp record, am decis ca e timpul unei altfel de aventuri.

   Am vazut o suta de animale...

   Mici, mari, aproape normale,

   Fascinati, ne-am tot jucat,

   Cu diverse-am cochetat...

   Dinozaurii cei buni

   Ne-au oferit cazare in tribuni

   La cort am stat, pe urs l-am ascultat,

   Toata noaptea...la panda-am stat.

   Dar fu frumos pana la urma,

   La foc de tabara sub clar de luna... 

   A doua zi, dupa predarea cortului, am colindat in sus si-n lat, cercetand Cetatea, pestera, batand talpa pe munte, admirand frumusetea greu de descris. Ne-a surprins placut prezenta biciclistilor - erau foarte multe familii cu biciclete ( nu doar acolo, ci in toata zona Brasovului), fapt ce ne-a facut sa cercetam, de la distanta, masinile parcate acolo, cat si in parcarea de la gradina zoologica, unde am poposit ulterior, pentru a ne da seama care e cea mai buna varianta de atasat bicicletele de masina; avem toti 4 biciclete, insa nu ne-am mobilizat sa cautam o solutie in acest sens, pentru a ne putea bucura de sportul preferat si in micile vacante. Se pot face trasee frumoase pe biciclete!

 Ar putea fi o imagine cu text  Am observat o varianta usor de pus in aplicare: suport de biciclete pentru carligul de remorcare. Ni s-a parut o chestie super tare, sa poti folosi carligul de remorcare pentru sustinerea a patru biciclete! Acum ... ne dorim un 2022 (caci 2021 e pe final si deja ne e gandul la Craciun, iar frigul da tarcoale si nu ne mai arde de vacante) pliiiin cu vacante reusite, in care sa putem presara si cateva iesiri cu pedalele! Ar putea fi o imagine cu bicicletă, maşină, în aer liber şi text care spune „Pentru aventuri pe două roți AutoGedal Gedal” Mi-am incarcat plamanii cu aer de munte, mintea si inima cu amintiri de neuitat, sufletul cu zambetele celor de pe biciclete, ce pareau fara griji, liberi...liberi ca pasarile cerului...Noi depindeam de masina, ei nu...isi parcau cele 4 roti la loc sigur si se aventurau, explorau, zburdau mai lin sau alert, in functie de chef, zona, posibilitate, reusind sa acopere o zona mult mai mare decat am fi putut noi, pe jos ori cu masina. Un super uau si o super dorinta pentru anul ce va bate acusi, la portita.

Articol scris pentru SuperBlog 2021.



  

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos