Natura, viata, vis...

   Un zgomot fin, dar sesizabil, ca de frunză ruginie căzută, în bătaia vântului, pe pământul umed, de la roua dimineţii, îmi spulberă și ultima secundă de vis frumos...eram pe malul mării, înconjurată de oameni veseli, îmbrăcaţi în curcubee...copiii dansau cu foc, iar râsetele lor îmi făceau sufletul să salte de bucurie...nisipul fierbinte de sub tălpile goale îmi alinta fiecare centimetru de piele...apa era blandă, iar pescărușii zburau în cerc, veselindu-se, și ei...

   Pășesc, timid, nesigur, cu un aer somnoros...terasa e înca rece, așa că înaintez în iarba, care, deși umedă, devine prietenoasă îndată ce o ating...sunt, încă, în șoșonii de casa...îmi târăsc agale trupul, admirând florile, care încă mai au puterea de a înflori și zâmbi...e rece...acel rece de toamna, dar nu e timp de băgat înapoi în culcușul cald...e vreme de bucurie, de a mă bucura că începe o nouă zi, de a vedea acum și mereu, partea frumoasă a vieţii, de a mă bucura și de soare și de ploaie și de vânt ori de zăpadă...căci toate, dar absolut toate sunt parte a vieţii și sursă inestimabilă și interminabilă de optimism, ce mă inspiră și îmi îndrumă fiecare pas.

Mândra Dalie mă salută prezentându-și noii boboci de floare... de un roșu frumos, greu de descris, dar care-ţi alintă privirea...rochiţa rândunicii continuă să se caţere pe gardul improvizat de lângă pomii fructiferi...îmi zboară gândul la suita de ţinute roșii, zărită acum câteva zile aici, în căsuţa virtuală https://answear.ro/h/rochii-rosii.html ...imaginaţia îmi dă târcoale și deoadată, în jurul meu încep a dănţui fete tinere, ce se învârt ușor, prezentând rochiţe vesele.

   Îmi beau, în grabă, cafeaua aburindă, și măresc pasul spre grădină...acolo e un măr bătrân, care, parcă, șoptește povești...care, parcă, îţi șterge lacrimile când ești trist, mângâindu-ţi creștetul capului cu crengile trecute prin vreme...care, parcă, zâmbește când îţi merge bine, când mergi la el cu inima tresăltând de bucurie, voioșie, iubire...un mușuroi de furnici harnice cară de zor resturi vegetale...îndrăznesc a le servi un desert, așa că sfărâm cu putere jumătatea de biscuite cu care rămăsesem în mână...le simt recunoștinţa...o buburuză se mută de pe o frunză pe un măr, apoi de pe măr pe frunză, apoi își întinde puţin aripile și o ia de la capăt...parcă nu își găsește locul ori cercetează sau caută ceva...coloristica și nehotărârea ei mă duc, cu gandul la straiele de toamnă de aici, https://answear.ro/h/trenci.html, ce ar încununa cu brio o ţinută ce denotă încredere și hotărâre.

   Inspir adânc, privesc albinuţele care se dezmorţesc, pregătindu-se de o nouă zi...căţelul vecinului deja a început serviciul ( tura de zi...căci și astă noapte a avut ceva activitate)...latră de zor la poarta proaspăt vopsită...Ce o fi simţit? Ce o fi dincolo de gard? Mă apropii ... pe străduţă  a început forfota...dau bineţe, zâmbind sincer, simţind cum mi se încarcă bateriile...O noua zi!

 

 

 

 

 

   Am zis de multe ori, în cercul meu de prieteni, că https://answear.ro/ e ca viaţa...plină de inspiraţie, optimism, putere, mândrie, trăiri...

Articol scris pentru SuperBlog 2021.