altceva

     Ma infofolesc, zgribulita, cu pilota mea preferata, cea inflorata, primitoare si extrem de calduroasa, si, cu mana dreapta agit telecomanda, care, parca, se inversuneaza sa nu imi porneasca filmul preferat - Netflix inca e la putere...m-am indragostit de el in momentul in care am realizat ca platim cablul tv degeaba, iar cu stanga duc ceasca fierbinte cu ceai indulcit cu miere si alintat cu o lingura de zeama de lamaie...corpul se resimte dupa ziua agitata...iar umezeala mi-a intrat pana la oase...O fi astenie de toamna sau...? Adorm repede...pe la ora 4 ( nu stiu de ce, dar in fiecare noapte in jurul orei 4 ma trezesc pentru a bea apa) intind mana spre cana pregatita pe masuta de langa pat...pe ecran derulau imagini din filme...Inchid televizorul si ochii...     Desteptatorul nu a sunat...    - O, da! E duminica! imi spun in gand, zambind a bine si a ...lene...    Privesc fereastra:    - Unde e soarele cel prietenos? ...

     Candva...nu demult...s-a mutat in padurea invecinata o familie de iepurasi; curios din fire, i-am pandit o perioada buna, pentru a-i cunoaste. Tronc-bonc, tronc-bonc! Cat era ziua de lunga, iepurasii munceau -  carau lemne, demolau, construiau, chiuiau de bucurie, alergau, se jucau, gateau bunatati in aer liber...     Erau 4 iepurasi veseli: tata iepure, mama iepurasilor, nazdravanul familiei si mezina casei, rasfatata cu urechi lungi, mereu impodobite cu margele si fundite ori cu coronite din flori proaspete din gradina; intr-o dimineata, asa gatita cum era, a iesit in curte si, in timpul unor gingase piruete, a fost atacata de o albina pofticioasa...micuta a topait, cat a topait, a strigat, a incercat sa scape de inamic, insa fara succes, asa ca top top, top top, a grabit pasul si...tusti in piscina pe jumatate plina cu apa! - O, vaaaai! Mamaaaa! O, vaaaai, vaaaai, urechiusele mele frumoase! s-a ridicat, cu greu, mahnita...curgeau siroaie de apa...

     In timpul studentiei am fost nevoita sa fac foarte multe proiecte, atat de grup, cat si individuale; doar unul imi amintesc ( au trecut ceva ani de atunci) in amanunt: trebuia sa facem planul unei afaceri. Ce am ales eu? Ei bine, desi pe atunci nu erau foarte multe magazine online, mi-am indreptat atentia spre unul...unul care, nu doar sa ofere piese vestimentare, ci sa functioneze ca o croitorie virtuala, adica potentialul client sa stea in fata calculatorului, sa fie scanat si pe baza dimensiunilor calculate conform "fotografierii" sa i se recomande anumite tinute, sa se si vada in acea imbracaminte, ca intr-o oglinda, pentru ca decizia de cumparare sa fie una bazata pe realitate - conform expresiei: " iti vine ca turnat".    Acum ceva timp am aflat ce inseamna realitate augmentata. O, da! Ma simt de parca am prevazut anumite amanunte! In fine...am avut placerea, zilele acestea, sa experimentez aceasta latura tehnologica ( pe un site al unui magazin onlin...

     Ha ha haaaa! Ha ha haaaaaaa! Se apropie, cu pasi giganti, seara cea mai frumoasa din an pentru mine, vrajitoarea familiei! Ha ha haaaa! Tinutele sunt pregatite, dovlecii sculptati ( cu grija si nerabdare), paianjenii aliniati, pregatiti de spectacol....soc si groaza....ha ha haaaaa! Ha ha haaaaaa! Ma sui pe matura mea usor ciufulita de vreme si, cu bagheta magica, doua trei vorbe cu duh, un dans magic facut din nasul ascutit, cu negul improvizat, ca deh...ori sunt vraji ori nu...    Nu am fost dintotdeauna vrajitoare...o, nu, nu nu...am fost un simplu om, un om normal...insa, acum aproximativ 5 ani, cand incepusem sa punem in scena, in joaca, impreuna cu cei mici, diferite piese de teatru, mi-a fost pusa "coroana", dupa ce am jucat, intaia oara, rolul vrajitoarei si, facandu-mi aparitia razand isteric, i-am facut pe toti cei prezenti sa tresara, speriati. Ha ha haaaa! Ha ha haaaa! In fiecare an bifam, cumva, seara de Halloween in stilul nostru; anul trecut,...

     Motivul pentru care prefer sa ma trezesc prima, zilnic, mereu, indiferent de calendar si stare, este acela de a prepara asa cum stiu eu, cu rabdare si suflet, cu pasiune si pofta, cafeaua...acea licoare magica ce reuseste sa-mi energizeze simturile treptat, lin, suav...Este...mica mea placere nevinovata...aceea de a savura prima gura de cafea singura, bucurandu-ma de inceputul unei noi zile.     Pasesc, desculta, spre bucatarie, incercand sa nu tulbur linistea noptii ( da, e cam intuneric atunci cand ma trezesc, de ar zice unii ca "e inca noapte"), lasand familionul sa se bucure de cateva minute de tihna in plus; catelul ma simte, da sa sara din pat, dar isi da seama ca e mai bine, mai cald si ca...e inca noapte, asa ca, lenes, se ghemuieste, la loc, intre trupurile somnoroase ale copiilor. Inchid usa cu grija si bajbai intrerupatorul hotei ( ador lumina ca de lampa - de multe ori gatesc doar folosind luminozitatea hotei, parandu-mi-se asa...rustic...cu dor...

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc...

      In vara anului 2020, am reusit, dupa lungi cautari, sa gasim o casuta cu gradina, asa cum ne-am dorit dintotdeauna, pe care sa o reconditionam si sa o transformam in casuta familiei noastre. Fiind o casa micuta ( dar cu suflet...o da, atunci cand ii treci pragul, parca intri in casuta bunicilor), a trebuit sa o extindem ( adaugand o camera si o terasa), sa ii schimbam acoperisul , iar podul l-am compartimentat astfel incat sa aiba, cei doi copii, cate o camera, o baie comuna si un hol cu spatiu suficient pentru depozitare, am facut fantana si am inceput sa amenajam, in paralel, si gradina. Multa munca a fost si va mai fi si mai multa, insa dorinta noastra si dragul de pamant ( casa este la sat) nu ne darama, ci ne intaresc, pentru a munci mai cu spor. E frumos sa vezi cum casa si curtea infloresc, se transforma, se invioreaza de la o zi la alta.     Dupa acea perioada grea, de stat in casa, perioada in care nu mai stiam ce sa mai jucam si ce sa mai gatim, ...

   In momentul in care descopar un om  puternic, ce a reusit sa isi construiasca, frumos, viata profesionala, curiozitatea ma impinge sa aflu de la ce a pornit, care a fost prima idee, cum s-a tesut intreaga poveste de succes, ce piedici si care au fost armele utilizate pentru a trece de greutati, ce varfuri incununate de reusite a avut si care e viziunea pe termen scurt, mediu si lung.    O astfel de persoana, care far' si poate, iti starneste interesul, dorind sa afli mai multe, este Valentin Anghel , antreprenor in aria financiara, cum imi place mie sa spun...o sfera destul de greu de inteles, de jonglat cu ea, de lucrat...este fondatorul si CEO-ul companiei de intermedieri credite bancare si non-bancare AVBS Credit si membru in Consiliul Director al Asociatiei Romane a Brokerilor de Credite (A.R.B.C.). Si nu, nu puteti afla mai nimic, de la mine, despre urcusul profesional, deoarece aceste aspecte pot fi citite, ascultate, vizionate asa, mai pe relax...cu g...

     Cand eram copil, tin minte cat de grele ( privind acum, cu ochii de adult) erau iernile, in sensul ca se umpleau strazile de troiene ( era o mare aventura sa mergi la scoala dimineata...pe la pranz, cand ieseam si ma intorceam acasa, era mai bine, trebuia doar sa ma feresc de ploaia de bulgari), iar frigul si vantul imi brazdau obrajii rosii, narile se lipeau, apoi, cum dadeam de caldura, in clasa, nasul incepea sa curga, eliberat...In timpul liber ieseam cu saniuta, cu surorile si tata ori cu prietenii de la bloc; nu prea simteam frigul...joaca si bucuria formau o bariera strasnica...abia cand imi facea mama chemarea in casa, simteam pantalonii scortosi pe mine, inghetati.     Cu toate ca zburdam mult pe afara, in orice anotimp, ( acum asociez neplacerile de tipul racelilor, diferitelor dureri reumatice, de gat etc. cu sezonul rece, toamna-iarna) de imbolnavit, nu ma imbolnaveam foarte des, iar cand se intampla, ma punea mama in pat, infofolita pana-n gat,...

     Si-am fost la munte...la munte...la munte...    Si-am fost la munte...la munte am fost...     Am fost la mare...la mare...la mare....    Si-am fost la munte, la munte am fost...    Asa-mi vine sa fredonez, uneori...si sa topai...si sa tip, zambind, razand, plina de recunostinta pentru toate cele bune adunate in acest an...    Bucurie mare a fost anul acesta...2021 cu veselie si plimbari, dupa un 2020 mult prea linistit si nesigur; anul trecut am sarit peste traditionalul mers la mare (neratat de vreo 16 ani incoace), dar nu ne-am lasat prada monotoniei, ci ne-am suflecat manecile si am achizitionat si reconditionat o casuta cu gradina...cat sa ne bucuram de aer curat si sa ne incarcam sufletele cu rasetele celor mici care au putut zburda in voie...Vara lui 2021 a fost asa, un boom de veselie, cu dor de duca si chef de relaxare ( dupa luni bune de munca asidua), de implinire, de recuperare a timpului pierdut. ...

   Un zgomot fin, dar sesizabil, ca de frunză ruginie căzută, î n bătaia v â ntului, pe păm â ntul umed, de la roua dimine ţ ii, î mi spulberă ș i ultima secundă de vis frumos...eram pe malul mării, î nconjurată de oameni veseli, î mbrăca ţ i î n curcubee...copiii dansau cu foc, iar r â setele lor î mi făceau sufletul să salte de bucurie...nisipul fierbinte de sub tălpile goale î mi alinta fiecare centimetru de piele...apa era blandă, iar pescăru ș ii zburau î n cerc, veselindu-se, ș i ei...    Pășesc, timid, nesigur, cu un aer somnoros...terasa e î nca rece, așa că î naintez î n iarba, care, deși umedă, devine prietenoasă î ndată ce o ating...sunt, î ncă, î n șoșonii de casa... î mi t â răsc agale trupul, admir â nd florile, care î ncă mai au puterea de a î nflori și z â mbi...e rece...acel rece de toamna, dar nu e timp de băgat î napoi î n culcușul cald...e vreme de bucurie, de a mă bucura că î ncepe o nouă zi, de a vedea acum și mereu, partea frumoasă a vieţii, ...