Treceți la conținutul principal

Un vis sau o realitate


   Draga Mos Craciun...pe seara, savurand o ceasca de ciocolata fierbinte, invelita cu pledul preferat, pufos si calduros, ce-mi aminteste de copilarie si de spiridusii din povesti, indraznesc a-ti scrie iar, dupa o pauza ingrozitoare de vreo...10 ani, sa fie...Dar nu e cu suparare, cred, caci, deh, ori cu o scrisoare...ori fara una...un cadou in plus ori in minus...Asa mi-a venit un dor de nepotolit...in ultima mea scrisoare ti-am povestit cu lux de amanunte o perioada minunata a vietii mele, proaspat intoarsa fiind din State. O, ce vara am avut si ce experiente grozave am trait acolo...ce locuri frumoase si oameni deschisi, calzi, de o calmitate rara am putut cunoaste...eram extrem de entuziasmata si imi doream cu ardoare un laptop, pentru a-mi insira gandurile si trairile pe rafturi virtuale, indistructibile.
   Iti amintesti cum eram cand am aflat ca am fost admisa pentru a pleca? O, da...alba ca varul eram...tremuram toata de emotie si nerabdare. A fost primul meu zbor cu avionul si, nu, nu am luat o piatra in gura (asa se "face" cand calci pe taramnecunoscut), ci o punga intreaga de jeleuri gumate, caci mi-a spus cineva ca ajuta (mestecatul) in momentul aterizarii, pentru a nu simti presiune in urechi.
   Calcand usor, ca pe un nor pufos, am trecut de controalele din aeroport, indreptandu-mi apoi pasii spre casuta vesela; asa ii spuneam eu, deoarece am fost cazata intr-o casuta mica, ce avea trei camere de dimensiuni reduse, dar mobilate cu mult bun gust, simplu, util si placut. Nu cunoasteam pe nimeni cand am plecat din tara (eram pe cont propriu...eu si cu al meu stufos bagaj), insa m-am imprietenit repede cu 2 fete in avion (eram un grup de 15), fete cu care am convietuit apoi o vara intreaga. Mi-am dorit un job bazat pe matematica (era obiectul pe care adoram sa il mananc uns pe paine :))), asa ca, avand si ceva experienta din tara (am lucrat la un supermarket), rupand si ceva cuvinte in engleza, am reusit sa ma angajez ca si casier intr-un renumit parc de distractii. Dupa doua saptamani de lucru, privind in micile pauze figurile vesele ale celor ce se distrau necontenit...cand la carusel, cand la trenulet, cand la jocul popicelor, cand la barcute, cand la cestile rostogolite, cand la intrecerea de cai ori "topaitul" pe un taur naravas,am reusit sa-mi inving frica si sa ma distrez copios, traind experiente de neuitat.
Rides 



sursa: https://www.trimpersrides.com/rides.cfm

   
  




   Mi-a placut foarte mult seninatatea oamenilor din jurul meu, ce-mi insufla buna dispozitie si optimism; la job eram tratata regeste: respectata ca om, respectata ca angajat, munca era platita corect...primeam apa, suc si inghetata la discretie (fara limite, considerand ca, fiind atat de cald, e necesara hidratarea intensa, pentru a te mentine sanatos si voios) si, desigur, intrare/acces gratuit la toate minunatiile ce tronau in parcul de distractii; ei...si cand aveam timp berechet, imi luam prietenele de manute si ne dadeam in toate alea de cate 2-3 ori, de ameteam bine :)).
   Pe langa micul meu serviciu relaxand, sa zic asa, am avut ocazia sa fac si cateva excursii de "recunoastere" si "descoperire"; am ramas muta de uimire contempland frumusetea de nedescris a Cascadei Niagara (am vizitat si orasul, dar nu am ramas impresionata)...vazusem imagini inainte de a porni in calatorie, insa au fost sterse complet din memorie in momentul in care m-am "vazut" acolo; e de necomparat.
   Am inceput sa alerg libera pe strazile New York-ului incetosat de masini, oameni, biciclete, role...un zgomot asurzitor (fosnet, tipat, scartait) veghea orasul, insa, cu toate astea, New York impresioneaza, clar, pe oricine; am vizitat vreo 10 muzee, mi-am afundat gandurile in nesfarsitele parcuri, mi-am facut cred, o suta de poze langa zgarie nori :)) si langa statuile vii ce le "intalneai" destul de des.
   Acestea sunt avantajele unui sejur CND Turism – Vacanțe Speciale, a programului work and travel: munca, distractie, cunoastere, socializare...experiente de neuitat!

VacanteSpeciale.ro-WorkandTravel  Voi ati ales programul pentru studenti Wok and travel?

Articol scris pentru SuperBlog 2014!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos