Nu merg eu prea des cu autobuzul ori tramvaiul, caci prefer sa fac miscare, sa ma plimb, sa ma deconectez de tot si de toate, pasind agale ori vioi...Dar, desigur, cand sunt in criza de timp, urc repede in primul mijloc de transport in comun pentru deplasare.
Era o zi ploioasa, mohorata, o vreme mai mult de dormit sau de numarat bani :)), nu una in care sa te plimbi...insa, activitatile nu pot sta in loc doar pentru ca e urat afara, asa ca, hop top in primul autobuz, afisand un zambet discret, fortat, de bucurie (ca am reusit sa urc)...caci, uf, am nimerit pe ultima treapta, aglomerat fiind...Nu suport spatiile stramte, lipsite de oxigen, dar mi-am zis, imbarbatandu-ma, ca nu am sa mor 3 statii.
Un tip simpatic, imbracat cu gust, isi face usor loc printre oameni, pentru a ajunge la compostor...nereusind, intinde mana spre o fata draguta, cu ochi de un albastru in care te pierzi, cu parul scurt, ravasit cu grija, cu un zambet cuceritor: "te rog, imi poti composta biletul? multumesc frumos", fura cuvintele balbaite, dar pline de farmec al tanarului. Ii cercetat curioasa si din...plictiseala, caci intr-un autobuz plin ochi, chiar nu ai cu ce te indeletnici pana la destinatie, decat cu "aruncatul cu privirea" sau, mai frumos spus, "cercetare psihologica". Fata, se inrosi emotionata, simtindu-i privirea patrunzatoare...Hm, imi zic, zambind in sinea-mi...pana coboara, sigur fac schimb de numere de telefon...
Imi retrag privirea un timp, pentru a nu-i deranja; "domnisoara, domnisoara, un bilet, se poate?", se auzi o voce grava, din spatele tinerei. S-a intors usor, binevoitoare si...a intins mana sa ia biletul, fastacindu-se grozav: "pai...mmm...nu ti-am...mmm...bine...". A compostat cu grija bucatica de hartie, cercetandu-l cu coada ochiului pe tanar.
Hahahaha....ce tare! M-am trezit razand in hohote, in...soapta...caci bunul simt trebuie pastrat in orice context, nu-i asa? Erau doi...gemeni! Nu reusisera sa urce in acelasi timp si s-au despartit...unul era in partea din spate al autobuzului, celalalt spre mijloc...insa, amandoi, au abordat aceeasi tanara; oare, intamplator sau...planuit? :)
Mai aveam putin si ajungeam la destinatie, insa, macinata de curiozitate, m-am ambitionat si am amanat coborarea, mergand inca o statie.
Au mers ambii langa fata, unul in stanga, celalalt in dreapta, zambindu-i frumos...o, unul avea gropite in obraz, celalalt nu...si au intrat in vorba, pentru a o destinde pe domnisoara, caci era tare nedumerita; parea, la prima vedere, o caprioara incoltita de doi dulai...apoi am observat ca, de fapt, sunt printi ce incearca sa cucereasca inima printesei. Cercetandu-i atent, discutand cu ei, mi-am dat seama ca tanara le-a pus o nota; clar (si din punctul meu de vedere, al privitorului), unul era doar simpatic, galant (vorbea frumos, avea muguri fini de par in barbie, era usor iritat, parul zburlit voit ori nu), iar celalalt avea un farmec aparte...obrazul proaspat ras, ingrijit, ce emana un miros fresh, de "curat" (imi parea cunoscut mirosul...a folosit, oare Gerovital H3 men?, parul aranjat cu mare grija...Amandoi pareau ca-i dau "tarcoale" fetei, caci incepusera sa isi foloseasca "armele" din dotare, dar intr-un mod placut, chiar vesel.
Oare ce s-a intamplat? A trebuit sa cobor la un moment dat, caci timpul nu imi permitea sa vad finalul "telenovelei"; probabil ei coborau la capat de linie sau...pur si simplu au uitat sa coboare, ocupati fiind.
Articol scris pentru competitia SuperBlog2014!
Articol scris pentru competitia SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc