Era o zi frumoasa de primavara, cand mintea visatoare si inima zburdalnica cautau motive de a evada din monotonie: casa, scoala, studiu, casa, studiu, scoala... Fusesem invitata la munte (un week-end "tineresc", plin de veselie, voie buna, foc de tabara) de bunii mei amici, insa, nesansa a facut ca numarul persoanelor de pe "lista doritorilor" sa fie cu mult mai mare decat capacitatea celor doua masini disponibile pentru deplasare, drept urmare, in urma unei trageri la sorti (pentru a nu fi cu suparare) am fost una din cele 4 persoane ghinioniste, care aveau sa faca doar cu mana celor ce urmau sa se distreze, zambind rece, ca sa para ca supararea nu s-a instalat...ei as...de fapt a picat cerul cu tot cu nori fiorosi pe mine, de ciuda...
In acel moment mi-am jurat ca voi lua carnetul de conducere, in speranta unui mare miracol de a avea apoi si o masina pe care sa o manevrez, pentru a nu mai depinde de altii. Imi placea si inca imi place sa ma ghidez in viata dupa vorba: "daca vreau sa fluier, fluier".
Ambitia si perseverenta, alaturi de ajutorul financiar al parintilor mi-au indeplinit visul si intr-o vesela zi m-am trezit fluturand carnetul in cate o mana, fericita pana peste poate de reusita. Implinisem 18 ani cu doua zile inainte si acesta fusese cadoul meu preferat (daruit de parinti si muncit de mine). De ziua mea, familia s-a scuzat, spulberandu-mi farama de speranta de a primi o masina cu funda mare, cum vezi in filme ca se intampla la astfel de ocazii, pe motiv ca ultimii bani au fost folositi pe curs si instructaj. Toate bune si frumoase, i-am inteles, ca doar oameni suntem, insa un gust amar a patruns in sufletul meu...
M-a sunat o buna prietena (ce urma sa isi serbeze ziua peste 2 saptamani) sa ma invite la salonul auto, pentru a o ajuta sa isi alea cadoul. Invidioasa putin, desi eram prietene bune, am acceptat, desigur, provocarea; am cercetat cu grija fiecare model in parte si ne-am oprit la o splendoare de...Toyota Aygo...e minunata! ii zic, atingand usor caroseria, sorbind din priviri volanul si pedala de acceleratie care imi facea cu ochiul...Prietena mi-a vazut "reactia" si mi-a propus sa o testez putin (ea inca nu luase carnetul); nu a trebuit sa imi spuna de doua ori, caci in secunda a doua deja ma instalam confortabil pe scaun. Cum a fost experienta? Hm...cred ca zambetul meu spune tot; incearca, doar!
Existand posibilitatea de a personaliza masina, am fost invitata sa o ajut si la asta...Daaa, o invidiam, clar!
Pe data de 15 iunie...fix 15 iunie...ploua torential, de nu-ti venea sa te ridici din pat, fapt pentru care am sunat repede la diriginte si, cu o voce grava, l-am informat ca am racit crunt, ca am febra si frisoane si nu ma pot prezenta la cursuri. Ei, mici minciunele adolescentine...Apoi m-am cuibarit inapoi in asternut, visand la vrute si nevrute. Abia atipisem cand, un claxon insuportabil de insistent m-a facut sa sar din pat, cu gandul de a iesi la geam si a-l apostrofa pe individ (pai, na, cum isi permite sa "deranjeze" linistea publica).
Ies cu parul valvoi, bolborosind vrute si nevrute, la geam si...SURPRIZAAAAA strigara in cor: erau membrii familiei si bunii mei prieteni, zgribuliti de frig, in fata EI...a masinii alese mai mult de mine decat de prietena ce se dadea interesata...Toyota mea de un rosu aprins, cu faruri oachese si interior indraznet avea o funda mare, pestrita, ce atarna greoi impovarata de picaturile de apa...Sentimente multiple mi-au invaluit atunci sufletul si m-au incarcat cu energie! Ce a urmat? O...desigur, distractie, libertate...
De-ar fi sa poata povesti, v-ar impartasi cu drag peripetiile de la prima noastra escapada la munte, cand ne-am ratacit si a trebuit sa apelam la serviciul de urgenta, week-endul relaxant petrecut la pescuit, cand ne-am impotmolit in mlastina, fapt pentru care ne-am prelungit distractia cu inca o zi :)), plimbarile lungi de pe malul marii, pierduti in noapte, cu muzica la maxim...Amuzant e faptul ca, inca din prima zi, prietenii mei au inceput sa "se traga la sorti" pentru ocuparea locurilor din masinea mea:).
Articol scris pentru competitia SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc