Treceți la conținutul principal

Sendvis cu...personalitate


    Mergand azi cu tramvaiul fix 5statii...fie vorba intre noi, credeam ca am sa ma plictisesc groaznic , caci urasc mijloacele de transport in comun, unde toti si toate se ingramadesc, in general, vorbesc exagerat de tare ori butoneaza neincetat telefonul mobil...am avut surpriza de "a gasi" o metoda distractiva de a "omori" timpul; tinand strans in brate pachetelul cu branzeturi pe care tocmai l-am cumparat de la un magazin dotat si, cu pofta fiind de "bun" si cu o foame zdruncinanta, am inceput sa cataloghez calatorii in functie de...hm oare ce sendvis ar manca?
   M-am simtit ca intr-o discoteca halucinanta, caci imi apareau in "cadru", pe rand, in bataia soarelui, tot felul de fete si figuri mai serioase ori mai sturlubatice...mai vioie sau mai tantose, indraznete ori timide.
    In fata mea era o doamna simpatica ce zambea mereu...se uita in stanga-zambea, se uita in dreapta-zambea, toata era un zambet, de te miri din ce motiv...ori fara motiv...oare cum o fi viata ei zambareata? Cred ca pe masa ei aseaza doar mancare vesela, deci si un sendvis pe masura:
...Aglomerat fiind, stateam lipita de alti cativa calatori, ca niste sardine in cutie...asa ca, vrand-nevrand, am auzit o discutie gingasa: "draga mea, eu te iubesc...daca ai fi o floare, te-as uda zilnic pentru a nu te stinge...daca ai fi o stea, mi-as pune noapte de noapte dorinta de a cobori la mine...daca ai fi o pasare..." clar, imi zic, e un romantic incurabil, cred ca ziua vede inimioare, seara le gadila si noaptea le viseaza...e genul de persoana visatoare, dragastoasa...iubirea si dragostea, cu siguranta se regasesc in meniu, caci dragostea trece prin stomac...sau gresesc?
   In timp ce savuram momentele dulci din preajma, simt un miros intepator de...usturoi? Uf, o fi usturoi? Nu pot sa cred....pfiu, urasc tramvaiul! Ma fortez putin pentru a-mi rasuci trupul, caci curiozitatea nu-mi da pace...mda, un domn vanjos, cu un inceput de burta, musca lacom dintr-o shaorma puternic "condimentata" si exagerat de...zemoasa, caci, iata cum in mustata-i stufoasa se incleie putin sos...i-as spune (caci de simtit nu are cum, caci nu il gadila), dar cine-s eu...la mic dejun a savurat, desigur un mega strong sendvis gustos, ca acesta (bogat in vitamine, proteine):

   O draguta domnisoara cocheta, coafata si machiata cu bun gust, incerca sa isi mentina echilibrul, caci..."drumurile noastre toate" sunt atat de "necizelate", ca nu ai cum sa ramai in picioare prea mult timp; partea buna este ca...la cat era de aglomerat, nu prea avea unde sa cada :). Dar m-am abtinut in a-i adresa vreun cuvant, vazandu-mi de gandurile mele in continuare; avea o minuscula rochita stramta, ce-i scotea in evidenta talia si bustul si o floricica rosie in paru-i aranjat. Gesticula simanticos, cu nasul fluturand usor, gemand a superioritate; cred ca e pretentioasa in ale mancarii, preferand "floricele pe campii" , "un bob azi, un bob maine" ori ingrediente uau (precum merisorul, in combinatie cu orice...si cand spun orice, spun, clar, gust fin):

 Un minisendvis lung cu siguranta as incanta pe deplin papilele gustative ale doamnei supraponderale ce ma fixeaza acum...sau...imi fixeaza, oare, bunatatile din brate? Tind sa cred ca e la regim si prefera sa ciuguleasca putin si des, pentru a scadea nitel in greutate; i-ai putea rezista unui astfel de turnulet? o, nu! Mic, lung si gustos...o fi, oare, pacatos?
  Intrezaresc o persoana schimonosita parca de probleme, ce apasa stresata stresata pe ecranul unui telefon smart; in cealalta mana flutura insistent un bilet la loto; probabil incearca sa "prinda" semnalul de internet pentru a afla rezultatele extragerii...o, da...avem de-a face cu un jucator! Sa-i oferim un deliciu, zic:
...cu biletul putin probabil sa iasa invingator, insa cu asa un sendvis gustos, cu siguranta burtica ii va multumi.

Sssst! Secretul unui sendvis "cu lipici" este: primul strat, crema de branza!

Cu stima, stimabililor, am scris pentru SuperBlog2014!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile