Presata de timp, caci tocmai azi, cand trebuie sa merg la serbarea baietelului si e necesara plecarea de la serviciu "mai devreme" decat de obicei, m-am trezit cu n "activitati" de rezolvat in ultimul moment. Constienta fiind de faptul ca trebuie sa reusesc, am inspirat adanc, zambindu-mi in suflet ca se va sfarsi curand stresul si apoi ma voi relaxa alaturi de familie. Mangai usor stampila, apuncand-o apoi zdravan si continuindu-mi treaba, parca cu mai mult elan.
Au trecut 20minute de cand am purces la "munca intensa"...cand, cio-cioc...batai firave in usa imi distrag brusc atentia de la teancul de dosare...cine o fi? imi soptesc, surprinsa fiind, caci nu era in program nici o intrevedere.
-Surprizaaaa! Mamiiii! striga vesel copilul, imbratisandu-ma cu putere, fericit de intalnire. Te bucuri ca am venit? Mergem impreuna, acusi, da?
Nu era programat timpul astfel, insa, emotionata pana peste poate, caci nu des am asemenea vizitatori de seama, am zambit larg...Baietelul, curios din fire, a inceput sa cerceteze fiecare coltisor al incaperii (simplu mobilata si aranjata, de altfel) si s-a oprit cu privirea asupra singurului obiect colorat de pe birou:
- Mami, parca nu-ti placeau pozele...ce ai acolo?
Adevarul este ca ador pozele, insa nu imi place sa decorez biroul ori casa cu ele; imi place sa le tin in album si sa le admir cand simt nevoia. In momentul in care mi-am reinceput activitatea profesionala (dupa un concediu lung) imi era amprentat sufletul cu zambetele molipsitoare ale copiilor mei si reuseam cu greu sa ma concentrez la sarcinile din agenda de lucru, fiindu-mi dor de ai mei strumfi. O buna prietena mi-a sugerat sa imi pun o fotografie pe birou, pentru a-i avea mereu aproape...astfel am optat pentru personalizarea stampilei (pe care o utilizez extrem de mult) cu o imagine emanatoare de optimism: o poza cu intreaga familie...o fotografie facuta la malul marii - o alta dragoste mare a mea... Colop a facut posibila realizarea acestui mic si valoros obiect de birou si suflet.
...A urmat o sesiune de stampilat plicuri, protagonist fiind "piticul", timp in care eu am finalizat sarcinile.
Articol scris cu suflet pentru SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc