Treceți la conținutul principal

Sejur...nelinistit


   Anul trecut, in cautarea unui...week-end linistit, am postat grozavia de aici...invitatia la Vila Alpin Straja, un loc mirific, relaxant, plin de tentatii felurite, confort la cote inalte si rasfat maxim. Acum, crescand si fetita care mai ieri era bebelus, prefer destinatiile pline de haz, care, pe langa primirea calduroasa, mancarea savuroasa, relaxarea suprema, sa ofere si acel strop de adrenalina, de nebunie, pentru a ne energiza si umple sufletul de "tinerete" in doua zile cat pentru un an.
   Si iata ca, drumul virtual mi-a calauzit pasii tot spre munte, unde, se pare, un fastuos Parc de aventura Straja, plin de tentatii menite activitatilor sturlubatice isi asteapta curajosii...   Ei...si deja ma vad tremurand din toate incheieturile de frica si de emotie (am rau de inaltime, in general...in particular, o pot invinge :))), dar ambitionata sa-mi inving temerile si sa ma distrez; topai ca o caprioara libera ori strang tare sfoara in brate, precum o maimutica, imi ciulesc urechile gingase ( de iepuras) pentru a lua aminte la indicatiile "trimise"cu vantul si cu gandul de privitori, deschizand mari ochii, pentru o mai mare atentie...Clar, pentru a ma aventura astfel, in vacanta Straja, am nevoie de un grup de prieteni la fel de poznasi ca si mine ori, poate mai indrazneti, pentru ca buna dispozitie si siguranta (glumesc) sa primeze, desigur. Si cum sa nu vrei sa petreci un sejur la Straja, unde confortul si nesiguranta, linistea si nebunia fac mereu casa buna?
   Si cum sunt extrem de curioasa din fire...oare, Mos Craciun, in asteptarea omatului, se distreaza putin in parc?

  Articol scris,  cu dor de duca, pentru SuperBlog2014!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos