In copilarie, o data pe an sau poate, de doua ori (depinde cum ne venea cheful) toti membrii familiei: mama, tata si cele trei fete cucuiete ne apucam de trebaluit prin casa, de genul: hai sa intoarcem casa cu josul in sus, pentru a selecta obiectele utile de cele inutile, pentru ca apoi, rasturnata locuinta, sa arate exemplar.
Ne apucam mereu voiosi, luati de val, iar pe parcursul zilei ne simteam usor istoviti, sleiti de puteri, caci energia avea sa se termine repede...spre seara (pe amurgite) caram agale sacii plini spre singurul centru de reciclare din oras (pe jos, desigur, caci pe atunci nu existau atatea masini pe strada). Ce aveam in saci? Ei bine, ceva pretios, ce rar mai vezi in zilele noastre, din pacate: maculatura. Acel imens morman de hartii, ziare, ambalaje, carton, carti, manuale si caiete (scolaresti) ce nu mai erau trebuincioase familiei era nepretuit nu insasi prin valoarea materiala (ce consta in 5-10 suluri de hartie igienica roz ori alba, dura), ci prin valoarea morala. Interesant e faptul ca acum, aparent, se pune accent mai mare pe reciclare, pe "salvati natura", ecologie, insa, populatia nu reactioneaza asa cum ar trebui. Revenind la hartia igienica primita ca si "plata" ori "dar de multumire": o, da, nu o pot uita..era atat de dura, de aveai impresia ca e smirghel (pe piele) si daca mai era si roz, desi era o culoare placuta, te trezeai cu buzunarele pigmentate (nu de putine ori mi-am pus in buzunarul pantalonului sau hanoracului cate un somotoc de hartie, pentru eventuale urgente si am avut neplacuta surpriza de a constata ca...pateaza, ca...se decoloreaza la contactul cu diferiti factori-transpiratie, caldura, ploaie).
Ramanand in sfera frumoasei copilarii, imi amintesc activitatea pe care o uram eu cel mai mult: spalatul vaselor; ei, pe atunci nu existau feluriti bureti (ca acum), pentru a ajuta procesul, ci apelam la spalator. Ei bine, spalatorul era de fapt o bucatica de carpa (o maneca de tricou uzat, un crac de pijama etc) pe care o inmuiam in tix (acel praf gri, cu miros ciudatel); dupa clatire, vasele erau lasate la scurs ori le stergeam cu un prosop de bucatarie, pentru a le aseza, apoi, in dulap. Sa nu mai zic acum, ca aceleasi prosopele de bucatarie din material textil erau utilizate de n ori atat pentru vase, cat si pentru sters la gura, pe maini ori de tinut oalele de toarta. Ma gandesc acum...ce bine ar fi prins atunci prosopul de hartie...vasele ar fi stralucit si igiena ar fi fost igiena...in plus, ar fi disparut complet (am fi pastrat unul singur pentru oale, caci nu existau pe atunci manusi de bucatarie) prosoapele textile, in favoarea unui singur obiect: rola de bucatarie.
Dupa masa in familie, prosopul mergea din mana in mana, de la un membru al familiei la altul, pana ne curatam toti pe maini si la gura...acum, cand privesc in spate, parca si vad puzderia de microbi veseli, bucurosi de petrecere...caci da, asta era una dintre modalitatile de transmitere a lor; noi, din dorinta de a fi curati, greseam teribil.
An de an am tinut pasul cu "tehnologia", testand, pe rand, hartia igienica alba fina, apoi hartia cu doua, cu trei straturi, cu miros ori simpla, divers colorata sau de un alb imaculat, cu linii despartatitoare sau nu. Producatorii de hartie igienica imbunatatesc produsele in functie de preferintele consumatorului si de "performanta", punctand calitatea si confortul. In ceea ce priveste bucataria, am renuntat la carpe si prosoape, in favoarea prosoapelor de hartie, a rolelor de bucatarie si a manusii; inclusiv la baie, in loc de prosoape textile, plusate, troneaza prosoape pliate, sigure, igienice, de incredere...asa sunt sigura ca microbii dispar prin spalare si nu reapar prin stergere (ca odinioara), iar pielea este mereu curata, uscata.
Am testat uscatoarele de maini din mall-urile orasului, curioasa fiind cum functioneaza; rezultatul? Iata: o parte din ele sunt extrem de "incete" in uscare, necesitand timp indelungat de stationare, iar altele au o putere atat de mare, ca simti ca se intinde pielea pana la refuz...chiar inspaimantator de mult, asa ca, prefer mereu sa folosesc hartia pentru a-mi usca mainile. De curand am aflat ca si aceste uscatoare sunt la fel de nocive ca orice aparat de "suflat" aer rece sau cald (recirculand microbii), asa ca, sunt multumita de alegerea mea mai mult sau mai putin gandita; acum insa, constientizand pericolul, recomand tuturor evitarea aparatului de uscare si utilizarea hartiilor, atat celor pliate, prosoapelor, cat si hartiei igienice, dupa caz.
Sunt pe piata atat de multe produse de igiena si curatenie, incat putem spune extrem de usor microbilor PA si nu LA REVEDERE, ca odinioara, cand, datorita lipsei informatiei, ajungeam sa ii "imbratisam" des.
Articol fresh scris pentru SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc