Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2020

O primavara plina de inspiratie

   Hip hip...hop hop...iata ca doar cateva ore ne mai despart de editia a 20-a a competitiei SuperBlog, o competitie ce mi-a antrenat, de-a lungul timpului, atat mintea, cat si degetele, caci nu de putine ori lasam editarea articolelor pe ultimul metru (nu suta), calculandu-mi timpul la secunda. Ei da, adrenalina! Adrenalina, fericire, satisfactie, emotie, un cumul de sentimente si trairi care te tin plin de energie, caci, cand simti ca nu mai poti, te mai incordezi putin si reusesti, daca asta iti propui! Desigur, imi este dor de scris si sper ca muza sa-mi fie alaturi in aceasta noua aventura (nu de alta, dar ii pregatesc o cafea buna), asa ca ma aliniez cu ambitie si speranta la linia de START! Ceva imi spune ca va fi un MAINE bun si o primavara MAGNIFICA! Sa le vedem, zic! Particip la Spring SuperBlog !

Copilareste cat vrei si cat poti!

   Culmea...cand eram copil imi doream sa fiu mare, sa fiu la casa mea, cu copii in brate, cu un loc de munca decent, cu portofelul mereu plin (simtind grija lunara a celor mari, care nu stiau de unde sa mai ia si cum sa mai dea inapoi ori cum sa imparta banii in asa fel incat sa ajunga pentru toate nevoile)...Imi doream atat de mult sa am un copil, incat imi imaginam ca daca am grija zilnic de o samanta (de floarea soarelui), ea, incet-incet, se va transforma in copil...intr-un copil adevarat, de care sa am grija si pe care sa il alint. Ba mai mult, consientizand faptul ca sunt mica si ca trebuie sa imi continui studiile, imi imaginam "viata cu copil la scoala", adica eu, eleva, in rolul principal, cu un landou cu copil mic (cuminte, desigur, caci nimeni nu voia sa deranjeze cursul firesc al orelor de educatie), cu un catelus zglobiu, acasa, care ma astepta nerabdator (a avea un catel, in apartamentul micut al parintilor, era o alta mare dorinta - care s-a indeplinit dupa