Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2017

Hai ca poti! Bea apa!

Ghemuita pe patul primitor, invelita pana-n dinti cu patura pufoasa, cu model haios, inchid ochii, obosita, gandindu-ma la cele petrecute; a fost o zi grea si lunga...imi ating, usor, cu varful degetelor, tenul: - Of, iar e uscat, maine nu voi mai putea iesi din casa, va fi prea rosu...of...imi soptesc descumpanita. Pleopele greoaie anunta ultimele minute de tristete...luna e pe cer, iar linistea noptii a invaluit tot cartierul. - Hai, hai sa vad, micuto! Nu poti, nu poooooti! Hai! Sa te vad, haaaai! strig smechereste catre pitica de 0,5 cu fata lunguiata si cap cu guler colorat. Gafaiam, desigur, dupa cei 5 km parcursi impreuna, insa nu ma dadeam batuta si incercam sa o sfidez pe prietena mea, care, ramasa cu un sfert din licoarea pura, nu era mai rapida, desi, clar, era mult mai usoara. - Nu, nu mai pot! Continua fara mine! O ridic usor, ii mangai chipul imbujorat, ii sorb rapid si ultimele picaturi, apoi o pun bine in rucsac, pentru a-i lua bilet, mai tarziu. - Cum ce bilet? Sp…

Energia de acasa

Am pasit sfioasa si nesigura in curtea inverzita, cu gard simplu, vopsit in galben; mirosul intepator inca persista, desi proprietarul spusese ca a finalizat vopsitul acum 3 zile. In acel moment, involuntar, mi-a sagetat prin minte acea expresie: "afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul"...l-am apucat de mana, strans, pe sot si am inaintat; eram descurajata complet, deoarece vazusem alte 8 proprietati, unele mai infioratoare si mai nesigure ca altele; ce-i drept, eram nevoiti sa ne incadram intr-un anumit buget destul de modest, dar ce am vazut si auzit...brrr... - Draguta, nu te muta aici; va vad tineri si am auzit fara sa vreau ca aveti si doi copilasi, sa va traiasca! Draguta, nu-i bine aici, nu e de voi! m-a intampinat o batranica simpatica, dar extrem de serioasa, la poarta uneia dintre casele mai rasarite, sa zic asa. Nu-i bine, crede-ma, aici sunt duhuri rele. Nu ma cunosti, nu te cunosc, dar va vad asa tineri...nu-i bine...mi-a spus, mai mult soptit, pentru a…

Problema rezolvata

Toamna este un anotimp plin de veselie in familia noastra, deoarece avem foarte multi sarbatoriti, unul dintre ei fiind chiar strumful nostru. Cand era mai micut, organizam petreceri la spatiile de joaca, unde erau invitati colegi de gradinita, prieteni si rude. Acum doi ani am hotarat, impreuna cu el, sa petrecem altfel: o mica petrecere in pijamale cu cei mai buni prieteni (mici gustari, jocuri diverse, glume si nelipsitul tort cu tematica - fotbal), urmata de vizionarea (a doua zi) a unei animatii 3D la cinema; a zis ca a fost cea mai tare petrecere! Insa, pentru urmatorul an a spus ca vrea altceva, fiind obisnuit cu noi; noi suntem parinti atipici, ce le place sa-si surprinda copiii (de exemplu, intr-o vara l-am luat in toiul noptii pe copil de la bunici, spunandu-i ca mergem acasa...a dormit tot drumul si s-a trezit la...mare).    Planuisem sa ii organizam o petrecere intr-o locatie in care utilul si placutul fac, casa buna; un loc in care distractia si adrenalina e la ea aca…

La o cafea cu...susoteli

Intr-una din zile, pe cand imi savuram cafeaua linistita, aud zarva din cealalta camera; nedumerita, imi ciulesc urechile, curioasa fiind...stiindu-ma singura acasa, am zis ca se aude de la vecini: - Si cum iti spuneam, draga, imi desprinde prima capsa, scotoceste ce scotoceste, scoate vreo 10 carduri de fidelitate, vreo 4 bonuri de cumparaturi ingalbenite de vreme, o chitanta de la gradinita...si biletul tot nu aparea... Continua povestea portofelul razgaiat, atingand usor cu o clapeta un fermoar al gentii cochete, pentru a o atentiona ca mai are de povestit ceva si ca e musai sa asculte. - Pai si ce-a facut? intreba ea, dandu-se curioasa, desi era preocupata cu asezarea unor scobitori in buzunarul interior. -  Pai, ce sa faca? A desfacut si capsa a doua si dupa ce au cazut cateva monede jucause, dupa ce a scos buletinul, legitimatia si permisul de conducere (prafuit de vreme, fie vorba intre noi), a gasit si mult cautatul bilet; trecusera deja doua statii, insa a reusit sa il co…

O portie actoriceasca

Desteptatorul a declansat alarma...am sarit din pat, impleticindu-ma, incercand sa ating repede obiectul zgomotos, ce-mi strica somnul...imi savurez cafeaua, ca de obicei, privind copiii veseli, plini de energie, alergand catre scoli si gradinite; incepandu-mi ziua astfel, parca imi incarc bateriile, atragand un sfert din energia celor din jur.    - Buna dimineata!    - Buna dimineata, chef! E zi mare!    - Da, da, desigur! zambesc in coltul gurii, incercand sa ascund emotiile; erau emotii frumoase, legate strict de intalnirea face-to-face cu cel mai mare actor ever, din punctul meu de vedere, desigur; l-am descoperit acum multi ani, in copilarie, cand la tv rulau foarte rar filme. Am crescut savurand fiecare rol in parte, jucat cu har si daruire; imi doream sa il cunosc...sa il vad...sa vad cum e ca OM. In ceea ce priveste mancarea, nu-mi faceam griji, deoarece imi propusesem sa prepar ceva simplu, dar extrem de gustos, pentru a limita posibilitatea de a da gres. Stiam ca adora f…

Stampila - de voie ori nevoie

Acum cateva luni, intamplarea facu, ca mezina familiei sa trebuiasca sa poposeasca 3 ore la tati la serviciu; in primele 20 de minute a cercetat incaperea: s-a uitat la fiecare lucrusor de pe birou, intreband ce este si ce se face cu el, s-a aplecat cu grija si a cercetat si sub birou, descoperind un pix, un set de foite si un elastic, a admirat minute in sir cele doua tablouri de pe perete si, desigur, poza (de pe birou) cu ei doi (cu ea, printesa familiei si el, fratiorul mai mare, protector suprem), aratand cu degetul si comentand, s-a invartit pe scaunul directorial, a topait, apoi, pe canapeaua destinata oaspetilor (clientilor), a sorbit cu pofta un suc, foind paharul de zeci de ori pe masuta de plastic alba si usor uzata. Dupa cele 20 de minute se facu liniste...fetita se aseza pe canapea, leganand, usor, piciorusele; dupa alte 3 minute, sare deodata, intreband curioasa: - Taaaatiii, ce faci acolo? - Completez un contract. a raspuns el, scurt, fiind atent la detalii. - Taaat…

Va servesc o perfectionare

Dupa lungi cautari si cercetari, dupa o perioada stresanta in care nu-mi gaseam locul, iata ca soarta mi-a zambit, aratandu-si bunatatea: - Buna ziua! Am placerea de a va informa ca ati fost acceptata pe postul pentru care ati aplicat, obtinand un punctaj impresionant in urma interviului. Felicitari! Va asteptam luni, la ora 8.30, la birou. Acum se tin cursuri de limbi straine pentru firme    Nu-mi venea sa cred! Eu? Chiar eu? Eu am obtinut job-ul? La interviu ne-am prezentat in jur de 20 persoane...au avut un sistem bine pus la punct, organizand foarte bine interviul; de fapt, a fost proba practica si conversatie angajator-potential angajat, sa zic asa. Pe panoul din sala de asteptare era o lista...unii dintre noi am fost curiosi (sau poate din plictiseala, asteptand) si am citit cele scrise acolo, altii nu, fiind preocupati de tehnologie ori de manichiura. Mentionez faptul ca acolo era baremul, punctajul ce urma a fi plasat pe fiecare miscare, vorba ori litera; am retinut, in ma…

Aer de munte, va rog!

Razele indraznete ale soarelui reusira sa se strecoare prin crapatura fina a draperiilor (ce admirate au mai fost aceste draperii, de catre mezina familiei...au fost punctul culminant al cercetarii minutioase a camerei de hotel). Strengarul familiei a deschis usor ochisorii, bombanind ceva indescifrabil. Tresar: - Ai spus ceva, puiule? - Da, da...raspunse el, soptind. Suntem tot aici? A, ce bine...rasufla, parca usurat, fericit fiind ca inca e vacanta. Apoi, sari repejor din pat (daca e mare are patul lui, normal; bine ca mezina nu a ripostat la impartirea locurilor si a acceptat din prima sa doarma cu noi, pe patul generos si extrem de relaxant), inviorat, sclipindu-i ochisorii la gandul ca are atat de multe de facut si azi... - Hai, trezeste-te! Hai, uite a iesit soarele! a inceput sa-i sopteasca surioarei, care inca motaia, pitita langa mine. A fost o noapte linistita...De obicei, cand schimb locul (de somn), in prima seara nu ma pot odihni; acum, insa, a fost altfel...poate din…

Aliatul meu zilnic - muzica

Stiti acel moment cand te apuca melodia in baie? Mai bine zis, cand te gadila talentul si incepi sa canti necontrolat, cat de tare si de bine poti, luat de valul muzical, spre placerea ori disperarea vecinilor tai? Ei bine, toata copilaria am facut asta; adoram sa cant in baie...de multe ori intram acolo doar pentru a ma auzi cantand...cantand cu pasiune; in orice alta camera nu avea farmec, deoarece nu rasuna atat de frumos ca in baie. Vecinii ii opreau pe scari pe parinti sa le spuna ca iar am facut galagie, insa in mod admirativ (asa parea, realitatea nu stiu care e nici acum), incurajandu-ma sa continui.    Cand era vreme urata (batea vantul, ploua sau era ger ori cand ne ascundeam de soarele prea indraznet, in miezul zilei), intram in scara cu prietenii de la bloc si organizam concursuri de talente. Ghici! Normal, eu cantam...ce stiam sa fac mai bine; si imi alegeam piese grele, pe care incercam sa le modific usor, adaugand tot felul de inflorituri, punandu-mi in valoare voce…

Tenul care spune: Da, selfie!

Toamna mohorata...mohorata toamna...deja-mi miroase a foc de soba, a ger, si-mi vin in minte colinde dragi...Imi pregatesc un ceai cald, ma cuibaresc pe fotoliul primitor, imi fac repede un selfie (pf, eu uram chestia asta, insa am facut un pact cu prietenele mele si e musai ca in fiecare zi sa postez ceva...orice, ca sa se stie ca sunt bine; bine ca nu suntem multe in grup, ca sa am ce urmari si ce pierde vremea in mediul online...suntem doar 4...4 dar bune) si imi continui lectura. Aroma licorii calde ma ajuta sa ies cumva din realitate si sa pasesc usor in fictiune...fiecare paragraf il sorb cu sete, facandu-ma sa tresar...traiesc fiecare clipa cu toti porii.    Trrrr, trrrrr, trrrrrrrr! am renuntat de ceva timp la soneriile pompoase, optand pentru clasicul tarait.    - Alo, da! Da, Iulia, da...uite citeam putin; am inceput acum doua zile o carte si nu ma las pana nu o termin...azi de preferat. Sa ne vedem? Cand vrei? Hm...ai vorbit si cu fetele? Unde? Aha...mmm...bine, bine, c…

Casuta dintre vis si realitate

Copiii erau plecati...baietelul se afla la scoala, iar mezina familiei era la gradinita, asa ca...am zambit multumitor, pandind soarele ce incerca sa-si faca loc, trimitand raze indraznete, catre mine, prin ferestrele inchise, gandind ca e o dimineata superba si ca urmeaza o zi grozava. Cafeaua mi-a facut cu ochiul, asa ca nu am stat mult pe ganduri si am invitat-o, politicos si cu mare pofta, afara. Sezlongul primitor, de sub teiul batran, m-a invaluit in caldura, acceptand sederea mea. Sorbind usor din licoarea fierbinte, privind micuta gradina cu flori stropite strengareste de micuta fantana arteziana din centrul ei, datorita adierii vantului tomnatic, au inceput sa se deruleze amintiri vechi si noi...fragmente importante din viata mea: joaca din ograda bunicilor (mergeam, deseori, in vacantele scolare la ei), mersul la prasit porumbul ori la cules via, prima intalnire, nunta, primul apartament inchiriat, venirea pe lume a primului copil, al doilea apartament inchiriat (caci pr…