altceva

   Hop! Iata o veste minunata pentru iubitorii serialelor animate, mici si mari (si eu sunt fan desene animate): peste doar doua zile, pe fix 18 mai, pe postul tv mult indragit, Cartoon Network, va incepe noul serial - Thundercats Ragetul !    In familia noastra, deja au inceput micile discutii sau, mai bine zis, discutii interminabile (mai ales intre cei doi strumfi veseli: mezina, de 7 anisori si baiatul de 11) despre cum va fi, ce va fi, ce personaj preferat au, deja, privind, citind si studiind fisele imprimate. Si daca tot e bucurie si dorinta de cunoastere si, desigur, nesteptare...le-am oferit, spre rezolvare, provocarile ...sunt 7 la numar si toate captivante! Iata ce a iesit, in prima faza (cu siguranta, vor urma si celelalte, rand pe rand):     Ultima descoperire a baiatului este: lipia cu fasole, sa fie clar! El, care nu adora fasolea, a gasit o solutie pentru a o putea manca :) . Va provoc si pe voi sa va jucati cu fisele aferente (am atasat link, mai sus)

   ...11martie...ziua in care viata noastra s-a schimbat total...2 adulti, 2 copii, o catelusa alintata si un pestisor - trupa de carantina! Primele zile au fost relaxante, de acomodare, apoi distractive, incercand sa ne regasim si sa ne cunoastem si autocunoastem...au urmat zile de gatit intens, apoi remuscari (datorita kilogramelor acumulate) ce au dus la instalarea unui program de sport (personalizat, cu antrenor personal, tot ce trebuie...); gatitul a ramas baza, insa :) .Oasele au inceput sa "vorbeasca", de cateva zile, pocnind haotic, la aproape fiecare miscare, spre amuzamentul piticilor...baiatul pare, uneori, sufocat de peretii casei si incearca sa isi consume energia agitand o minge (adevarul e ca ii lipsesc cele trei antrenamente de fotbal saptamanale)...lectiile le face constiincioso-mpins de la spate, caci acasa nu poate fi atmosfera de la scoala, lipsind relatia faina dintre colegi si cea dintre elev-cadru didactic...important e ca zilnic se pregateste de scoa

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de folos...trebuie

   ...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala.    Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar si poate,

   ...chipul brazdat de oboseala, dar si de riduri de fericire, luminat de razele prietenoase ale soarelui primavaratic, fu, surprins, intr-un moment de liniste interioara si pauza binemeritata de la munca pamantului rodnic, de un sunet..."Ce-o fi? Ce e asta?" (imi soptesc, singura, in barbia transpirata, usor arsa de soare) . Eram una cu natura, rupta de tot si de toate, bucurandu-ma doar de viata si de aerul curat.    "Mami, mami, e gata prajitura?"     "Prajitura? Ce prajitura? De care...? Ce?! Ooooo! Prajitura e in cuptor!" (uitasem complet...linistea si florile imbujorate, cu pamantul proaspat afanat si stropit mi-au transpus gandurile in alta dimensiune).     Arunc ustensilele in iarba, scotandu-mi, in drum spre casa, manusile colorate si stergandu-mi fruntea...palaria aterizeaza pe leaganul de lemn, ce se misca usor, greoi, lenes...Traversez, in graba, holul ingust, apoi micutul living luminat...in fata usii de la bucatarie realizez ca sunt,

   Hip hip...hop hop...iata ca doar cateva ore ne mai despart de editia a 20-a a competitiei SuperBlog, o competitie ce mi-a antrenat, de-a lungul timpului, atat mintea, cat si degetele, caci nu de putine ori lasam editarea articolelor pe ultimul metru (nu suta), calculandu-mi timpul la secunda. Ei da, adrenalina! Adrenalina, fericire, satisfactie, emotie, un cumul de sentimente si trairi care te tin plin de energie, caci, cand simti ca nu mai poti, te mai incordezi putin si reusesti, daca asta iti propui! Desigur, imi este dor de scris si sper ca muza sa-mi fie alaturi in aceasta noua aventura (nu de alta, dar ii pregatesc o cafea buna), asa ca ma aliniez cu ambitie si speranta la linia de START! Ceva imi spune ca va fi un MAINE bun si o primavara MAGNIFICA! Sa le vedem, zic! Particip la Spring SuperBlog !

   Culmea...cand eram copil imi doream sa fiu mare, sa fiu la casa mea, cu copii in brate, cu un loc de munca decent, cu portofelul mereu plin (simtind grija lunara a celor mari, care nu stiau de unde sa mai ia si cum sa mai dea inapoi ori cum sa imparta banii in asa fel incat sa ajunga pentru toate nevoile)...Imi doream atat de mult sa am un copil, incat imi imaginam ca daca am grija zilnic de o samanta (de floarea soarelui), ea, incet-incet, se va transforma in copil...intr-un copil adevarat, de care sa am grija si pe care sa il alint. Ba mai mult, consientizand faptul ca sunt mica si ca trebuie sa imi continui studiile, imi imaginam "viata cu copil la scoala", adica eu, eleva, in rolul principal, cu un landou cu copil mic (cuminte, desigur, caci nimeni nu voia sa deranjeze cursul firesc al orelor de educatie), cu un catelus zglobiu, acasa, care ma astepta nerabdator (a avea un catel, in apartamentul micut al parintilor, era o alta mare dorinta - care s-a indeplinit dupa

   M-am trezit macinata de gandul ca lumea este plina de oameni tristi, care nu merita sa isi traiasca viata incorsetati de ganduri cenusii, caci nu asta e esenta vietii pe pamant, ci trebuie sa realizeze faptul ca aceasta (viata) le-a fost daruita pentru a o trai cat mai frumos posibil si, in mare parte, ei sunt raspunzatori pentru asta. Este foarte important sa ne prioritizam sentimentele, planurile, trairile,  sa le selectam pe cele care ne fac bine, sa solutionam piedicile in mod onest, fara a "lovi" in cei din jur...    Ce-ar fi daca am incerca sa vedem, mereu, partea plina a paharului? (lucrez la asta, de ceva timp, si e grozav ;)  )    Cred ca esti o persoana trista, daca: - dimineata, cand suna alarma, incepi sa bolborosesti indescifrabil, impovarat/a de griji, ganduri, idei...   Ce-ar fi, daca, ai incerca sa deschizi ochii zambind, multumit fiind ca ai primit in dar o noua zi plina de provocari? Ce-ar fi daca nu ti-ai mai tarai picioarele catre bucatarie, s