A rade sau a plange...asta e intrebarea ce imi freamata sufletul...Fiecare dintre noi purtam masti, mai vesele ori mai triste, mai indraznete sau mai subtile...masti dure ori masti binevoitoare; viata vesela si trista, lumea buna si rea, verdeata si uscaturile...toate, dar toate, ma duc, cu gandul la teatru-arta ce a fost, este si va fi acel must have al sufletului nostru; este hrana fara de care am inceta sa mai fim oameni, fara de care ne-am inchide in carapace, uitand de tot ce e frumos de fapt, in aceasta lume...
Tehnologia...oh, tehnologia a inceput incet-incet sa ne acapareze, sa ne rapeasca mult prea mult din timpul atat de pretios, macinand spre risipire trairile...lipsindu-ne de sentimente profunde...o piesa de teatru iti descatuseaza sentimente, te face sa traiesti cu adevarat; inca de mici, copiii ar trebui sa fie educati in favoarea culturii, pentru a le starni interesul de...frumos. Caci, daca nu stii/cunosti un lucru, nu ai cum sa te bucuri de el, nu? Si de ce sa ii privam pe cei mici de latura minunata oferita de teatru?
Ma fascineaza trupele de teatru, acei oameni fenomenali, ce pot trece de la o stare la alta, ce reusesc sa transmita publicului trairi fel de fel, de la cele obisnuite, la unele nebanuite (mirat vei fi mereu, de cat de mult "poti trai" o piesa buna de teatru); eu una, la teatru ma simt ca un copil la circ; si nu, nu ma refer la faptul ca e "comic", poate, ci la starea mea ca om, ca persoana, caci, inainte de piesa ard de nerabdare, emotionata, in timpul piesei sorb fiecare cuvant, gest, al fiecarui actor in parte, traind "cu fiecare por" al trupului si sufletului scena, apoi, la final, retraiesc momentele, povestind zile intregi si pastrand in suflet admiratia sincera pentru actori, pentru acei oameni minunati care ne readuc mereu cu picioarele pe pamant, reusind sa ne sustraga din viata aceasta tumultoasa, plina de masti si tehnologie, din aceasta lume, in care timpul nu mai are valoare...Si, cum sa nu-mi placa teatrul, daca Iasul pastreaza vie cultura si de aici, din Iasi au izvorat institutii renumite, de mare valoare pentru publicul larg; de exemplu, Teatrul evreiesc de Stat a fost inaugurat in targul moldovenesc, ca apoi sa fie mutat in capitala, la Bucuresti. A trecut printr-o perioada dificila cultura, teatrul, in general, insa, inimile mari au sustinut si pastrat valorile sus, cat mai sus. De curand marea noastra Maia Morgenstern spunea "identitate-demnitate-specificitate-unicitate"...egalitate ce spune tot...
Aplauze pentru ei!
Articol scris pentu Spring SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc