O vacanta minunata

   Era tarziu, asa ca, incet-incet, lasam joaca si impartim pijamalele...

- Uite, mami, Pluto trebuie sa doarma si el, nu? Mickey Mouse unde are patutul? 

Vorbind, aseza cu mare atentie si drag patuturile fiecaruia in parte (improvizate, desigur, din diverse bucati de material, piese de lego, buretei pe post de perne), apoi ii alinie...

- Minnie, vino langa Mica sirena; Donald? hey, Donald, unde esti? Iar te-ai ascuns?

Zacea trist jos, langa dulap...

- Hei, aici erai...iar te-ai ratacit, puiule! imbratisandu-l tare de tot

- Goofy...hihi, era sa te uit; aici, baiete, hai la nani, ca sa cresti mare!

   La televizor rula deja povestea cu Winnie de Plus, semn ca e foarte tarziu... Strumful, terminand de asezat plusurile, isi atinti ochisorii si asculta cu mare interes povestioara de seara. Am inchis apoi televizorul, am aprins lampa de veghe si ne-am urat somnic pufos.

-Noapte buna, prieteni buni, noapte buna Mickey...noapte buna, Donald...noapte buna, Minnie...

Le ura o noapte linistita fiecaruia in parte, dupa care, curios, ma intreba:

- Mami, cand vor creste mari? Daca le dau mai mult de mancare vor creste, nu? se vor face mari, mari, cat...casa....ba nu (facand ochii mari), mari....de la cer pana la pamant de mari...dar, daca le pun putin praf magic pe ele, vor putea vorbi cu mine, nu? Asa cum vorbesc eu cu ele...

Ce gandea spunea din suflet...din suflet de copil...I-am zambit doar, vazand cat e de frumoasa copilaria...

De Craciun, surioara lui a primit o diadema cu urechi, cu urechi de Minnie Mouse; o, cata veselie pe copii, cand au vazut cadoul, mai ales ca Mosu' l-a adus direct de la Disneyland!

- Ce e Disneyland, mami? E o tara? A, stiu...e un taram fermecat, nu?

- O, Disneyland...da, e frumos acolo...uite cum facem: acum e tarziu si trebuie sa inchidem ochisorii, pentru a veni Mos Ene sa ne daruiasca vise frumoase si somn pufos; maine, dupa ce vii de la gradinita, iti voi arata cum este acolo si ce este acolo, bine? Spunandu-i asta, i-am dat pupicul de noapte buna si...ssst, deja a adormit puiul...dragul de el...

sursa

   O, cat e de mare! Uau, mami!! Ne urcasem in avion, toti patru (noi si cei doi copii), pastrand un strop de magie; nu le divulgasem destinatia, caci vroiam sa le facem o surpriza...in general facem asa, spunandu-le: "aveti ceva cu aventura?", e o expresie folosita des de catre noi, cu sensul de "traieste, experimenteaza, aventureaza-te". De foarte mult timp planuiam o asemenea vacanta si iata, acum, am gasit o oferta mai mult decat avantajoasa, beneficiind de o reducere early booking 25%; intamplator am zarit-o, navigand intr-o zi pe internet, in cautarea unei posibile aventuri...ne doream, in principiu, sa beneficiem de unul din sejururile externe propuse de agentiile de turism; CND Turism, se pare ca ne indeplineste visul:). Dupa doar 2ore, eram deja in aeroport, la aterizare...Am calatorit cu AirFrance, unul dintre motive a fost oferta lor: pentru fiecare parinte platitor, un copil de pana la 12ani platea doar taxele de aeroport;oferta ce ne-a avantajat, ambii copii avand sub 12ani. Pentru cazare, am optat pentru un hotel "marinaresc", caci strumful nostru cel mare iubeste marea si se viseaza de multe ori navigand, cu 3nopti cazare si 4zile intrari in parc. Camerele sunt pictate in albastru si alb (specific marinaresc), iar Captain’s Quarters Bar, Fisherman’s Wharf, Cape Cod si Yacht Club abia asteapta sa rasfete oaspetii cu preparate speciale, cu specific international si pescaresc.

- Unde mergem, unde suntem? Batea unul dintre copii din picioare, emotionat

- Vei vedea, ii sopteam mereu, zambind.

 Am mers la hotel, ne-am cazat, apoi, imbracati lejer, am pornit in...cercetari :)

- Mami, tati!!! Mickey!! E Mickey! Uite, Goofy e aici ...si Donald...si Daisy...

- Aici e Disneyland...acesta e taramul fermecat...ii spun vesela, bucurandu-ma mai mult de bucuria lui, desi, recunosc, mi-am dorit si eu de mica, sa ajung aici si acum emotiile sunt atat de puternice de reusesc sa imi aud bataile inimii.

sursa

 Va fi un sejur minunat, gandesc...uitandu-ma fascinata in toate partile, caci eram deja inconjurati de personaje mari, vesele, viu colorate, cu voci pitigaiate ori baratonale.  In departare se vede o corabie de pirati; sa inceapa aventura, zic!

sursa

  Carusele, poze cu personajele, dans si voie buna, trasee ciudate ori interesante, infricosatoare ori indraznete...a fost o zi plina, pe cat de obositoare, pe atat de captivanta si fericita; m-am simtit din nou copil, traind cu emotie fiecare clipa in parte, alaturi de copiii mei.  Seara, Castelul Albei ca Zapada te atragea ca un magnet sa te apropii...

sursa

   Razele soarelui poposisera pe pleoapele-mi grele, insistand sa le deschid...sa ma trezesc...uf! a fost doar un vis?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014!