Cochetez de putin timp cu blogging-ul; sunt invatacel si, fiindca imi place ceea ce fac, incerc incet-incet sa ma perfectionez. Avand drum spre capitala, mi-a strafulgerat in minte "ce-ar fi sa scriu un articol despre Andreea Marin?" (Andreea Marin este un exemplu pentru mine-taria de caracter, optimismul, perseverenta, modul ei frumos de trai, de a trece de obstacolele vietii, totul ma fascineaza). Si, cum as putea realiza un articol reusit, daca nu ar contine insasi parerile ei despre viata/comunitate...
 |
| sursa |
Incerc sa gandesc, ca un jurnalist, insa, pastrand modestia omului simplu, si schitez un mail, asa...in joaca...tup, strumful meu cel mare imi sare in spate, incercand sa ma sperie; o clipa de neatentie si...click...a fost expediata micuta scrisoare virtuala...oups...m-am inrosit de emotie, cautand o modalitate de a sterge "trimiterea"; hm, de unde atata bucurie...ce a fost trimis, trimis ramane; ganduri nenumarate imi trec repede-repede prin minte: "daca citeste...", "vai, poate nu deschide mail-ul", "daca imi raspunde si ma dojeneste ca o deranjez", "pfiu, poate nu citeste..". Dupa doua zile de framantari, am incercat sa dau uitarii micul incident, micuta scapare; insa, in dupa-amiaza celei de-a patra zile, primesc o notificare de mail si, cum niciodata nu le las necitite/nerevizuite (zilnic verific, casuta postala virtuala de cel putin 4 ori...asa m-am obisnuit, pentru a fi la curent cu orice, oricand), verific sa vad despre ce este vorba.
Expeditor: Andreea Marin...am inceput sa tremur...emotie, fericire, teama...o multitudine de sentimente contradictorii mi-au napadit deodata sufletul. "Draga mea, bineinteles ca iti voi onora invitatia...imi va face mare placere sa vorbesc cu tine, caci vii din orasul meu natal, de care sunt extrem de atasata si care imi lipseste enorm...iti las numarul meu de telefon pentru a stabili detaliile. Pe curand"...erau cateva randuri scrise din suflet si...un numar de telefon...Nu-mi venea sa cred! Eu, un om simplu, sa ii iau interviu unei mare doamne...Ma imbarbatez, imi iau inima in dinti si o sun; mi-a raspuns frumos, am pus la punct detalii in ceea ce priveste data, ora, locatia. Am stabilit sa ne vedem la NH Bucharest (acolo unde voi fi eu cazata in scurta vizita la Bucuresti http://www.nh-hotels.com/), la prima ora a zilei, la micul dejun (avand ulterior ziua foarte ocupata; era singura optiune: intervalul orar 08-09); a precizat clar ca nu vrea sa vada paparazzi, ca eu sa fiu cat se poate de discreta in ceea ce priveste intrevederea.
 |
| cazare Bucuresti |
...Am fost intampinata(la receptie) cu un zambet larg, sincer (nu cum vezi in multe alte hoteluri, angajati ce se forteaza sa fie binevoitori, doar pentru ca asa li se impune), am fost intrebata de rezervare si apoi condusa spre camera de hotel, facand un tur scurt, de recunoastere.
Noaptea a trecut repede, caci, desi incarcata emotiv, oboseala acumulata de la drum si comfortul asigurat la hotel m-au trimis repede in lumea viselor pufoase, asa ca, dimineata, cand a sunat desteptatorul eram fresh. Am coborat in graba, de frica sa nu intarzii...in momentul in care am ajuns in restaurant, am vazut-o radiind (ajunseseram in aceeasi clipa); am dat mana, facand cunostinta, zambind amandoua, amuzate fiind de situatie.
Ne-am indreptat spre masa rezervata:
- Sunt extrem de fericita pentru faptul ca mi-ai acceptat invitatia; eram indecisa...caci nu credeam ca iti vei putea "rupe" din timpul pretios pentru mine, un om simplu, necunoscut...(incep sa ma balbai); trimiterea mail-ului a fost rezultatul unui mic incident, in joaca, cu baietelul meu.
Imi zambeste:
- Draga mea, imi face placere sa stam de vorba putin, asa, ca intre vechi prietene, caci, fiind din Moldova, de acolo de unde am plecat eu, te consider prietena; si, nu, nu spune ca esti un om simplu, caci, fiecare dintre noi suntem oameni importanti, cu sentimente, teluri, ambitii; eu nu pot imparti oamenii in simpli si mai putini simpli sau vedete, cum spuneti voi. Si in plus, ma bucur sa stiu ca acestei intalniri o datoram micutului tau. Vezi tu, copiii au o intuitie fantastica, desi nu constientizeaza asta...Uite cum el, un pui de om, a facut posibila intalnirea noastra...
In timp ce eu imi cautam cuvintele, desi, va spun drept, ca incepusem sa ma simt deodata descatusata de emotie, am fost servite cu micul dejun, breakfast AntiOx: un platou bogat in antioxidanti, produse delicioase si bogate in vitamine.
- Stiam eu ca vei face o alegere buna in ceea ce priveste micul dejun; probabil ai citit despre cura mea de detoxifiere...
- Nu ti-a fost greu sa urmezi o astfel de dieta?
- Sincer, da, pentru ca stii, moldovencele sunt pofticioase si crescute in spiritul "grasa si frumoasa"...Ei bine, a fost dificil sa ma adaptez noului stil de viata, insa, organismul cerea aceasta schimbare, avea nevoie de un refresh; in plus, trecerea a fost facuta treptat, am urmat sfaturile unui bun nutritionist ce mi-a aratat pasii de urmat, pentru a nu-mi afecta negativ psihicul si corpul.
- Cum reusesti sa te abtii de la preparatele culinare la care, probabil poftesti?
- Sa stii ca nu ma abtin; iata, sunt alimente pe care, desi candva organismul le cerea, acum le refuza categoric si produse care ma tenteaza, si atunci le gust; atat timp cat nu abuzez, e in regula.
- Te vad mereu zambind, simtindu-te bine; ma intreb de multe ori: tu nu ai nici o problema? Cum reusesti sa ramai optimista? Care este secretul?
- In primul rand, alimentatia si sportul ma mentin energica, apoi, Violeta, fetia mea, e cea care imi mentine optimismul la cel mai inalt grad, ma face fericita...cum sa nu zambesc, daca viata imi zambeste?
A mancat putin...sa zic, mai mult a ciugulit...
- Cum ti se pare micul dejun?
- Fantastic, iata, paharul acesta de suc proaspat si cateva bucatele de fructe si branzeturi imi asigura energia pentru toata ziua. E un mod placut si benefic de a-ti incepe ziua.
- Cum, si nu mai mananci nimic pana diseara?
Rade:
- Ei, cum sa nu, m-a invatat buna mea prietena Cisem (nutritionistul de care iti spuneam) sa pregatesc mici gustari sanatoase, rapid; asa ca, ciugulesc si in timpul zilei. Tin cont de vorba "minte sanatoasa, in corp sanatos", asa ca, incerc sa o pun in practica mereu.
...Am vorbit frute-nevrute, degajat, liber, despre campaniile in care se implica, despre copii (am impartasit pareri/sfaturi ca de la mama la mama), despre viata, in general. O conversatie frumoasa, pe care nu o voi uita; o voi pastra in suflet mereu...
Articol (poveste imaginata) scris pentru Spring SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc