Treceți la conținutul principal

Vin sarbatorile?


   Au trecut 8ani de cand batranul aragaz ne indulceste zilele pofticioase, ne face cinele gustoase si zilele aniversare ori sarbatorile minunate...am constatat de curand ca usa cuptorului nu se mai inchide etans (si de atunci folosesc un toiag pentru a o ancora), in timpul coacerii se aude un fasait ciudat, continuu, doua din cele patru ochiuri nu mai sunt functionale...Gata! Pana aici! Trebuie sa iasa la pensie, e necesara inlocuirea lui cu altul tanar!
   Cum stau mai mereu pe internet, cat sunt acasa, incep sa caut oferte, pentru o potentiala achizitie. M-am uitat cu interes la incorporabile si am gasit exact ce imi doream: un cuptor incorporabil electric Hotpoint Ariston,
- clasa energetica A, un numar de 12 programe de gatit, rotisor, display Touch Control, ventilare tangentiala Dual Flow System, programare electronica a duratei si a temperaturii, din inox cu tratament anti-pata. Pentru a scapa de umezeala din bucatarie, ma uit repede si dupa o scufie (caci asa imi place sa ii spun hotei) pentru aragaz si iata ce minunatie am descoperit:
   Perfect! imi soptesc satisfacuta...Zambesc, gandindu-ma ce sa gatesc pentru prima data, cu ce bunatati sa purced in calatorie alaturi de noul aragaz si cu ce sa-mi rasfat familia...
   Sinusurile imi sunt inundate de un miros proaspat, puternic...miroase a bun...mama iese din bucatarie repede si imi intinde mana ce tinea emotionata o bucata aburinda de cozonac... mmm, cozonac pufos, plin de nuca, rahat si cacao...Ospatul ma face sa uit de tipetele mamei de dimineata:
- Nu intra! Inchide usa, curentezi aluatul! ma apostrofa mereu cand incercam sa intru in bucatarie pentru te miri ce.
- Repede pe usa! ma atentiona cand, vroia ori nu vroia, eu trebuia musai sa intru sa beau apa...fie sa iau un colt de paine
- Adu, te rog, tava cu sare din balcon! A! Nu uita de caramida!
   Coptul era un adevarat ritual, o nesfarsita (asa parea prin ochii copilariei) calatorie...Mama framanta aluatul cel putin o ora, apoi auzeam cum il izbeste puternic de castron...nu mai stiu, cred ca de 100 de ori...stiu doar ca murmura numaratoarea (nici acum nu inteleg scopul, dar na); aluatul, ce primea la final o cruce mare, deasupra, facuta cu linia palmei, in semn de "Doamne-ajuta" era lasat apoi la odihna, adica la crescut cel putin o ora, o ora jumatate...inainte de a fi pus in tavi, se incingea cuptorul, nu inainte de a fi amenajat: o tava plina cu sare mare alaturi de o caramida portocalie - acestea erau precautiile- "sa nu se arda la talpa"; si imi amintesc zambind ca usa cuptorului era priponita cu un siret de gratarul plitei (aceeasi problema- nu se mai inchidea etans); dupa o lunga asteptare, tot apartamentul era inundat de mirosul dulce al cozonacului si auzeam lama cutitului rascaind ceva; "ce faci acolo?", intrebam curioasa; "mm, uite ca un cozonac a iesit brunet si incerc sa-l blondesc putin", raspundea mereu mama, razand...

Articol scris cu pofta pentru SuperBlog 2013!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile