miercuri, 27 noiembrie 2013

Un mic dar...


   - Buna, ce faci? Ne vedem la o cafea? o intreb plina de speranta la telefon, vesela fiind de dimineata si cu gandul la ea...
   - Pfiu, nu am cum azi...dupa serviciu merg la dentist, apoi acasa...trebuie sa gatesc ceva si somn...
.....................
   ...Stiind ca are zi libera, ma gandesc sa ii fac o surpriza si imi propun sa merg la ea, sa stam putin de vorba asa...ca-ntre fete.
   - Neataaaa! exclam vesela inca din usa...o vad surprinsa, obosita, stresata...baigui incurcata un salut...
   Ma invita politicoasa la un ceai si incepem sa sporovaim cate-n luna si in stele...si cand incepuse si ea sa se relaxeze, se aude un strigat strident:
   - Mama! Maaamaaaaa!... era fetita ei...un copil poznas, balai, cu parul zulufat, ochi mari, patrunzatori, ce sclipesc a inteligenta...Hai sa ne jucam!
   - Imediat, raspunse ea linistita...
   Dupa 5 minute:
   - Maaaamiiiii! Vii? 
   Isi aduse in acea clipa aminte ca are mancarea pe foc si o vad fugind repede in bucatarie..trosc! pleosc! buf!...revine putin ravasita si agitata...
   - Scuze, merg sa opresc ceva...se opreste masina de spalat si se aude scartaitul surd al capacului...
  - Hai cu mine, sa mai stam impreuna...e musai sa le intind acum, ca apoi nu mai reusesc...o insotesc pe balcon sa ii tin de urat...ea aranjeaza tacticos si atent hainele pe sarma...
   - Vaai, am uitat! Irinaa, vin imediat, mami, sa ne jucam!
   - Bineee...se aude un oftat deznadajduit.
   Dupa ce a terminat cu hainutele, a urmat curatenia in bucatarie-spalat vase, dat cu mopul...dupa care stransul jucariilor imprastiate in camera de zi...Dupa 2ore de mutat dintr-o camera in alta, trebaluind si sporovaind...uitand complet de fetita, tresari ca dintr-un vis si pasi timid spre camera de joaca...era liniste...strengarita adormise pe jos, cu capul sprijinit pe un urs imens de plus...
   - Draga de ea...nici nu a mancat azi...sopti prietena mea...Pe fata i se citea regretul ca nu ii poate acorda toata atentia de care are nevoie fetita...Ochii inlacrimati spuneau totul...

Si mi-am pus intrebarea: de ce? de ce fuge timpul?
A doua zi am revenit la buna mea prietena cu un mic dar de la LuxuryGifts, o figurina decorata cu cristale Swarovski un ingeras (ador ingerasii)...un cadou daruit din inima...un obiect de si pentru suflet:
Timp de o luna nu am mai reusit sa ne revedem...imi era dor de ea...Am zarit-o intr-un parc...topaia ca un copil, impreuna cu fetita ei draga...

Articol scris pentru SuperBlog2013!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc