Treceți la conținutul principal

Un vis spulberat, dar poate...



workandtravel-vacantespeciale-noi-participam


   - Hai, mergem? Te provoc! Haaaai...taie linistea apasatoare din caminul studentesc vocea pitigaiata a prietenei mele; aflase ea de programul pentru tineri Work and Travel, se interesase in ce consta, ce conditii de participare sunt, perioada, lista de job-uri disponibile etc...si mai mult de atat, ceea ce a pus capac a fost o conversatie cu 3 colegi de facultate care au avut sansa sa experimenteze visul american, prin acelasi program. Din acea zi, nu mai am liniste, de dimineata pana seara ma bombardeaza, incercand sa ma convinga sa aplicam impreuna, cu informatii, planuri marete, roz, pline de nori pufosi :); entuziasmata la maxim, pana si telefonul mobil imi era supraincarcat de sms-uri de la ea...

    Mmm, era tentanta intr-adevar aventura, vorba aceea "ai ceva cu aventura?", la care eu raspund mereu "nu", deoarece imi plac provocarile, in general, si ador adrenalina, ador sa calatoresc, sa vad locuri noi, sa cunosc oameni, sa socializez, sa vizitez, sa experimentez o alta viata, un alt trai. Desi ma lasam greu convinsa, in adancul sufletului meu suspinam dupa o gura de aer proaspat, dupa un stil de viata fresh, activ, emotionant si vesel, simteam nevoia sa evadez, sa fug...Motive intemeiate aveam, pentru care simteam si nesiguranta, e normal, caci nu stiam foarte multe despre ce este "in afara", peste granitele umilei noastre Romanii, aveam emotii mari legate de:" ma voi descurca cu limba engleza?", "daca ma ratacesc?", "cum fac cu banii, imi ajung?", "voi fi acceptata la locul de munca?" etc...ganduri ce nu-mi dadeau pace, ma nelinisteau, desi inima dicta "trebuie sa mergi, alta sansa e putin probabil sa mai fie; incearca, traieste!".

...........................

   Era o dimineata mohorata...pe cer nori negri ce anuntau picaturi grele de ploaie; eu, alaturi de a mea prietena, beau linistita cafeaua, cand, deodata sar si:

-Gata, merg!, exclam vesela; a ramas fata tacuta, surprinsa, cu lacrimi calzi in coltul ochiului, de fericire; stia ca a incercat toate metodele si nu mai indraznea sa spere ca voi accepta intr-un final invitatia de a ne inscrie in program...

   Intram emotionate pe site-ul dedicat programului work and travel  si parcurgem repede pasii de inscriere, visand amandoua ca vom putea lucra la renumitul, fabulosul si fermecatorul Disneyland.

workandtravel-vacantespeciale-walt-disneydisney

 ...ca am putea trai zilnic zambind, muncind cu drag, distrandu-ne, emanand si impartind fericire si vazand doar oameni bine dispusi...ne-am intalni si am putea vorbi cu toate personajele de desene animate dragi noua inca de mici...ne-am putea indeplini visul de a trai intr-o lume lipsita de griji si presarata doar cu fulgi de bucurie si ploaie de zambete, chiar daca, doar pentru cateva ore pe zi...O, abia astept sa interactionez cu americanii, sa testez bucatele lor traditionale, sa ii admir cum fac zi de zi jogging, sa le vad chipurile senine, detasate, relaxate, sa vad cum si unde se distreaza si sa experimentez tot, absolut tot ce este posibil in cele 3 luni de sedere.

 .....................

...Am visat amandoua cu ochii deschisi, am facut mici planuri, insa, din pacate visul s-a spulberat din varii motive si noi nu am ajuns acolo unde speram...Acum, dupa ani, dorind sa dau timpul inapoi, pornesc in cautarea unei mici escapade, pentru a-mi linisti inima...Si daca tot vine iarna, ma uit la ofertele de vacanta pentru Craciun. 

 logo CND Turism - bunAm ales un sfatuitor bun, ce imi va ghida pasii intr-o vacanta de neuitat!


Articol scris pentru SuperBlog 2013!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de folos...trebuie