sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Povestea porcului...



      Nu, nu este opera lui Ion Creanga....nici pe departe; de s-a inspirat scriitorul din ceva, nu pot sti, insa, eu cu siguranta am la baza o intamplare reala si...dar mai bine, sa purcedem la drum:

  A fost odata...a fost si nu stiu daca va mai fi...Era prin anul regal 2011...o iarna incarcata de nameti frumosi, semeti, pufosi... era o zi frumoasa, senina, cu un soare bland pe cer, ce ne incalzea inimile zburdalnice si dornice de aventuri; tineri, crescuti la oras, dornici de simtit, macar pentru putin timp, cum e viata la tara...innebuniti dupa traditie, am pornit spre sat, inarmati cu voie buna si emotie, in cautarea aventurii. Era chiar inaintea Sfintei Sarbatori de Craciun, cand, am hotarat sa nu mai cumparam carne de porc, ci, sa mergem sa cumparam una bucata porc viu, pe care apoi sa il sacrificam, sa dantuim victoriosi in jurul lui, sa ne infruptam cu sat din renumita pomana porcului, sa...ne simtim tarani, romani, ori, cum vreti voi...
   Ajungem repede in satul cu pricina, la o casa de om bun, mergem apoi la un crescator de animale, ne tocmim noi repede la un purcel si ne pregatim de distractie...Caram monstrul (ca era mare, nu gluma) cu caruta, veseli, mandri de captura...cand...bleah, un miros neplacut, intepator ne-a strafulgerat sinusurile fragede de oraseni...porcul si-a plantat excrementele in toata caruta (ca o fi fost de emotie ori de ciuda, nu pot sti)
   Ajunsi la locul de sacrificiu:
- Hai, trei il tin, si unul rezolva problema! Repede, sa nu-l chinuim!
- Du-te in casa tu, ca esti tare miloasa! mi se spune autoritar
   O vorba din batrani spune ca: daca un om milos se uita la un animal sacrificat, acesta din urma moare greu si se chinuie :(
   Intru eu repede in casa, imi pun mainile la urechi, sa nu aud nimic si astept un semn, precum ca e gata si ma pot linisti si bineinteles, iesi afara. Ma gandesc eu la ceva frumos, incep sa fredonez, ca sa treaca timpul; cand consider ca a trecut suficient, deschid usor usa si dau sa ies...
- Intra inapoi, intra! Acum! aud un urlet
Dupa alte 10minute se anunta finish-ul:
- Hai, gata, poti iesi!
   Ies repede, si...
- Aaaaaa...aaaaaaa! ma trezesc strigand din toti plamanii; porcul, injunghiat fiind, nemiscat de minute bune, prinsese viata, deodata, si incepuse sa ma alerge prin curte...
Doamne, mare-ti e gradina...si mare spaima am suferit...Sa te increzi mereu in vorbele batranilor, caci spun ele mare adevar!

Articol scris pentru proba sponsorizata de incantatoarea Reeija, in cadrul competitiei SuperBlog 2013!

Multumesc, Doamne, ca gentile nu sunt confectionate din piele de porc, caci, cine stie spiritele ce feste imi jucau, de ma vedeai apoi alergata de propria-mi geanta pe strada...
 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc