Ma uit in jur si ma ingrozesc de ceea ce vad...copii cu dinti negri (cariati puternic) ori galbeni (nespalati, neperiati corespunzator), tineri stirbi ori cu dintii strambi, persoane in varsta, cu un singur dinte, ce vorbesc sasait ori vajait...rar mi-a fost dat sa vad persoane cu dantura ingrijita, perfecta.
"Barba, barbarie, Gura, gurarie, Nas contrabas, Ochi bazaochi, Sprancene cotofene, Frunte tavaluc, Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte... Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc. Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barba...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc