Greoi, ma ridic din asternutul cald, imi pun 3 randuri de haine groase, cizmele captusite si un fular pufos si pornesc spre o noua zi de munca. Anevoioasa iesirea din casa, caci peste noape a nins foarte mult si s-a format un zid de jumatate de metru. Am bolborosit, suparata de acest fapt, tremurand de frig si mi-am facut incet-incet carare spre poarta. Ma gandeam cu groaza ca dupa-amiaza, la intoarcere, nu voi mai reusi sa ajung la usa, daca va continua sa ninga abundent.
Ajunsa la serviciu, am baut un ceai cald si am incercat sa intru in ritmul programului/agendei de lucru, insa ma macina gandul ca imi va fi greu ori imposibil sa ma reintorc acasa; imi povesteau mama si bunica ca, acum 20-30 de ani, erau zapezi mari si, pentru a izbuti sa iasa din casa si sa circule unde era necesar, faceau tunel in zapada. Brrr, eu sunt atatde friguroasa...nici nu vreau sa ma gandesc...
Ceasul batu ora finalizarii zilei de lucru...imi iau repede haina si iutesc pasul spre casa, pentru a nu se innopta, mergand cu speranta ca va fi totul in regula. Deschid poarta cu emotie...si, surpriza! Am ramas muta de uimire: curtea mea era curata...iar pe o laterala trona falnic un morman de zapada...Ce? Cine? Cum? Ma fastacisem...nu-mi venea sa cred...Cum e posibil? Cine a facut asta?
Un raspuns nu am reusit sa aflu in acea seara...M-am culcat cu gandul ca a fost o minune.
A doua zi...acelasi lucru s-a intamplat: dimineata (dupa o noapte de ninsoare), cu greu am reusit sa ies din casa si sa ajung la poarta...dupa-amiaza, ma astepta aceeasi prietenoasa curte, curata ca-n palma. A treia si a patra zi, la fel. Deja ma gandeam ca spiridusii lui Mos Craciun imi fac asemenea surprize...
Era o zi de vineri...m-am trezit cu o durere ingrozitoare de cap si gat si o tuse ma deranja din 10 in 10 minute; am decis ca merit un repaus, asa ca am "evitat" serviciul. Am stat toata ziua zgribulita in pat, savurand incet ceaiuri aromate. La un moment dat, am vazut silueta unui barbat in curte...apropiindu-ma de geam, l-am recunoscut pe bunul meu vecin; manevra cu veselie o freza, prin curtea mea plina de zapada, cu castile pe urechi...se mai oprea din cand in cand facand cate o pirueta...Am zambit si m-am facut nevazuta, caci sigur el credea ca eu sunt la serviciu. Pana in primavara am tinut secretul (precum ca l-am zarit) si el fata de mine (precum ca-mi curata curtea...chiar, de-a lungul timpului imi dadusem seama de ce face asta: pur si simplu adora acel aparat, se indragostise de el si simtea nevoia sa il foloseasca cat mai mult; iar, daca a lui curte nu era suficient de mare, apela si la a mea:)).
Intr-o zi frumoasa de primavara, am simtit nevoia de a ma revansa fata de vecin, asa ca, drept multumire ca "m-a trecut iarna", i-am decorat curtea cu un frumos leagan, pentru ai lui copii energici; avand un copil micut, de doar 9luni si unul mare, de 5 anisori, am optat pentru varianta cu doua locuri, pentru cele doua categorii de varsta. 
Desigur, am pastrat tacerea, m-am furisat in casa si am asteptat sa soseasca intreaga familie...am savurat pe indelete reactia tuturor, zambind.
Foarte dragut! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc
ȘtergereCe gasturi frumoase de ambele parti . Imi aduc aminte si mi-a ramas intiparita o vorba a bunicii "cu vecinii trebuie sa te ai bine maica , ei sunt primii care sar in ajutor ". Si ca sa nu deviez prea mult de la subiectul principal al acestui articol , cu siguranta daca as sta la curte as face tot posibilul sa am aceasta freza ptr indepartat zapada . Am vazut-o si in functiune la angajatii primariei .
RăspundețiȘtergereHmmmm vecinii curiosiii satului ...
RăspundețiȘtergereSuperb articolul felicitari! La fel de frumos si gestul si recunosc ca mi-ar face placere sa fii vecina mea. Ai facut o alegere ideala, leaganul reprezinta fericirea maxima a prichindeilor.
RăspundețiȘtergereSuperb articol, dar trebuie sa ai si vecini OK !
RăspundețiȘtergereCe frumos! :X
RăspundețiȘtergereFoarte bune ambele alegeri si freza ptr zapada si leaganul ptr copii .
RăspundețiȘtergereFB Maria Petre