Mica printesa topaia vioi prin curtea inverzita a sametului castel, admirand florile si vorbind cu fluturii vesel colorati, ce o intampinau la fiecare pas; carliontii aurii se leganau usor, gadilind-o incet pe umerii goi.
S-a trezit vesela, plina de viata...era fericita ca, in sfarsit, s-a intors al ei iubit tata din durul razboi in care fusese plecat, pentru onoarea familiei. A fost o lupta grea si lunga, de aproape 7 luni, timp in care copila a suspinat zilnic, iar fiece noapte era strabatuta de cosmaruri; acum, gata, era totul bine, fiind iarasi impreuna.
- Bau! Ba ha haaaaau! Dar ce faci tu, frumoasa printesa, asa...singurica?! o iscodi o batranica zbarcita la fata, speriind fetita si intrerupandu-i joaca.
- Eu, eu...incepu copila sa se fastaceasca...nu stiu cine esti si ce doresti...dar...
Se inrosi la fata si nu mai putu scoate o vorba. Baba cea urata era o mare vrajitoare rea, ce-i puse gand rau printesei inca de cand era in pantecele mamei, asa ca, arunca un blestem greu asupra ei:
- Ti-am luat glasul, sa nu-l mai aud in veci! Fie ca a ta voce sa apara in momentul in care te vei casatori cu un tanar cu ochi albastri dimineata, acoperiti ziua si verzi noaptea; apoi a doua zi, verzi dimineata, acoperiti ziua si albastri noaptea...Buhuhus transformatus voceas in mutus! Apoi, a plecat razand isteric, lasand in urma-i o liniste apasatoare.
Ani de-a randul a incercat regele sa o lecuiasca pe fata, aducandu-i pe cei mai iscusiti din tinut...in zadar, insa; ajunsese printesa la frumoasa varsta de 21 de ani - inflorise frumos...era o tanara zvelta, cu parul lung, impletit cu grija, cu ochi mari, patrunzatori, veseli, un zambet molipsitor. S-a obisnuit cu tacerea, saraca, invatand sa comunice prin semne, insa, adesea se intrista din acest motiv, caci nu spera sa se rupa vreodata vraja.
Trop trop trop...trop trop trop...se apropie un tanar chipes, calare pe un mandru cal:
- Buna ziua, caut gazduie pentru o noapte, fie ea si in hambar!
Fata se intoarse spre el si, intr-o clipa dadu de doi ochi frumosi, de un albastru precum cerul, indragostindu-se pe loc. La pranz, baiatul si-a acoperit ochii cu ochelari de soare, iar spre seara toti au constatat ca acesta avea ochii ca smaraldul.
Inimosi fiind, regele si regina au gazduit tanarul peste noapte si mare fu minunea cand, a doua zi observara ca acesta avea ochi verzi; l-au rugat sa mai poposeasca in tinutul lor o zi si...s-a adeverit ceea ce credeau si sperau: la pranz iar si-a acoperit ochii, iar seara ii avea albastri. Tanarul se indragostise si el de mandra fata, asa ca, nu mult a durat pana sa se organizeze o mare nunta si pana sa se rupa vraja.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc