altceva

   Eram o fetita timida, o scolarita constiincioasa, cu pistrui, cu, coada impletita la spate (mai mereu) ori doua codite vesele laterale; cand era vreo petrecere intre prieteni ori in familie sau erau Sarbatorile (Craciun, Paste)...sau zi de pozat (pe atunci nu aveau toti aparate foto, depindeam de un bun prieten care venea cam de doua ori pe an sa facem poze individuale si de grup, pentru a imortaliza "trecerea timpului"), imi lasam pletele sa curga frumos spre sale...eram o Zana Cosanzeana in miniatura; aveam parul lung, usor ondulat de la impletiturile zilnice.    Ma mandream cu parul meu, care era admirat de toti...ma simteam o mica printesa. Ani buni l-am lasat sa creasca, apoi i-am mentinut lungimea, caci imi era drag; o data, de doua ori pe an, ii taiam putin varfurile, in rest, il ingrijeam normal: o data pe saptamana il imbaiam, folosind din belsug renumitul sampon de urzica, ori, cand nu aveam in casa (se intampla, ce-i drept) apelam la sapunul de casa...

   Cochetez de putin timp cu blogging-ul; sunt invatacel si, fiindca imi place ceea ce fac, incerc incet-incet sa ma perfectionez. Avand drum spre capitala, mi-a strafulgerat in minte "ce-ar fi sa scriu un articol despre Andreea Marin?" (Andreea Marin este un exemplu pentru mine-taria de caracter, optimismul, perseverenta, modul ei frumos de trai, de a trece de obstacolele vietii, totul ma fascineaza). Si, cum as putea realiza un articol reusit, daca nu ar contine insasi parerile ei despre viata/comunitate... sursa    Incerc sa gandesc, ca un jurnalist, insa, pastrand modestia omului simplu, si schitez un mail, asa...in joaca...tup, strumful meu cel mare imi sare in spate, incercand sa ma sperie; o clipa de neatentie si...click...a fost expediata micuta scrisoare virtuala...oups...m-am inrosit de emotie, cautand o modalitate de a sterge "trimiterea"; hm, de unde atata bucurie...ce a fost trimis, trimis ramane; ganduri nenumarate imi trec repede-repede prin m...

   Clinchetul deranjant al desteptatorului anunta o noua zi; sar repede din asternutul cald, merg sa pregatesc cafeaua, in drum spre bucatarie, trec prin camera de zi si apas, scurt, pe butonul (on) al computerului, aprind aragazul, pun ibricul pe foc, zahar, cafea; in 10minute e totul gata; cu ceasca aburinda, plina ochi cu licoarea ce are menirea de a ma trezi si revigora, ma intorc la pc, ma asez confortabil pe scaunul directorial si imi savurez cafeaua in liniste, butonand...luind o portie de internet (verific, casuta postala virtuala, citesc notificarile de pe reteaua de socializare preferata (facebook), ii salut pe prietenii matinali, infiripand mici conversatii, deschid blogul, pentru a-l revizui nitel...    Timpul trece repede, cafeaua savuroasa se bea usor...e deja ora 8...ma ridic vioaie de la birou, pregatesc cafeluta pentru baietel (cafea speciala pentru copii, desigur), apoi, trezindu-l pe sot, merg la strumf sa ii dau desteptarea, caci trebuie sa me...

   ...Inca de mica, imi placea sa fac fotografii, sa imortalizez fiecare chip in parte, fiecare floare ce aparea in cate un ghiveci a mamei...picaturi vesele de apa scurgandu-se usor pe geam, dupa o ploaie de vara, curcubeul care ma fascina si inca ma fascineaza :)...o spartura a asfaltului in forma de inimioara ...nori pufosi ce intruchipau animale, pasari ori personaje de desen animat...imi surprindeam surorile si parintii in felurite ipostaze haioase ori serioase...Filmul (caci aveam aparat foto cu film, normal) se umplea ingrozitor de repede; asteptam nerabdatoare ziua in care puteam incasa banii de alocatie, fugeam apoi la singurul centru de developare din oras, asteptam cu emotie 2 zile, pana intram in posesia fotografiilor, pe care le studiam cu multa atentie, apoi le asezam cu grija in albume.    Crescand si evoluind si tehnologia o data cu maturizarea mea, am trecut la level 2 : aparat foto cu acumulatori (baterii reincarcabile) si card de memorie (nu fo...

  In primavara anului 2008 am aflat, cu mare emotie, ca voi deveni mama; a urmat o perioada in care sentimente profunde, frumoase, unice, de teama si bucurie, mi-au izvorat din suflet, facandu-ma cea mai fericita. Desi optasem pentru nastere naturala, bebelusul (baietel) s-a jucat in burtica si a reusit sa innoade cordonul si apoi sa il dea de doua ori in jurul gatului, asa ca, am fost nevoita sa aduc pe lume puiul prin cezariana; un baietel grasun, de 4kilograme, ce clipea incet, cercetand noua lume. Acum 5 ani nu erau foarte multe informatii despre recoltarea de celule stem; desi existau pe piata companii(doua, daca nu ma insel) care efectuau recoltare, pentru noi, oamenii simpli, parea ca e doar la faza de proiect ori de neincredere.    Anul trecut, in mai 2013 a venit pe lume surioara puiului de om, o fetita mica, firava, cu ochi mari, curiosi si zambet angelic. Inca din primele saptamani de sarcina am fost intrebata de medic daca vom opta pentru recoltarea de c...

   Ce parinte nu isi doreste ca propriul copil sa fie o mica vedeta? Iar daca si strumful are inclinatii si pare sa isi doreasca sa fie in centrul atentiei, cu atat mai mult trebuie scos in fata reflectoarelor, nu?    Cris-Tim a lansat provocarea primaverii: Cris-Tim te face superstar ! E sansa copilului tau de a deveni cunoscut! Ai un copil intre 3 si 7ani? Iata pasii ce trebuie urmati: - filmeaza-l pe micutul erou spunand "salam sasesc" si raspunzand la intrebarea "daca ai fi tu mama mea si eu as fi copilul, ce m-ai pune sa fac?" - incarca filmuletul pe platforma concursului - mandreste-te cu mica ta vedeta prietenilor si roaga-i sa il voteze!    Campania se desfasoara in perioada 17martie-13aprilie, dar tu, grabeste-te, caci saptamanal se aleg 2 castigatori! In final, vor fi 8 finalisti talentati!  Iata cum ar trebui sa arate un clip :      Hihi, e copilul meu de 5 anisori, micuta mea vedeta! Iar cireasa de pe tor...

   Imi este dor sa ma rup de realitate, afundandu-ma in lumi ireale, creind si traind scenarii, regasindu-ma ori inventand personaje...imi este dor sa ma relaxez, tolanita pe un tolic tesut cu migala de bunica, intins cu mare atentie la soare, ori, cand acesta ardea prea tare, mutandu-mi trupul in leaganul improvizat de sub maretul si batranul tei...lasandu-l sa-mi umple narile, de oraseanca, de mireasca imbietoare, dorite de aer proaspat si placut...mi-e dor sa citesc...     Vad o racire a noii generatii fata de lectura; iti da impresia ca, copiii zilelor noastre se maturizeaza mult prea repede, luind viata in serios ori risipind-o inca de mici, lasandu-se captivati de tehnologie, de jocuri electronice si alte gadgeturi; mi-ar placea sa vad in parc pe banca macar un copil cu o carte in mana, rasfoind-o cu sat si lasand-o sa ii hraneasca sufletul si mintea... la picnic, dupa ospat si dupa o raita serioasa de joaca, sa se odihneasca, relaxandu-se, citind...ori, pe...

   Imi revine in minte, mereu si mereu un cantec din copilarie:  "...Noi in anul 2000 Cand nu vom mai fi copii Vom face ce-am vazut candva Toate visele indraznete In fapte le vom preschimba Vom fi mesteri iscusiti Sa va facem fericiti Pe voi parintii ce veti fi La a doua tinerete in 2000..." Invatam, straduindu-ne sa fim printre fruntasii clasei, visand ca vom deveni oameni cu locuri de munca bune, oameni pregatiti pentru viata.     Acum? In zilele acestea, din pacate, copiii nu mai constientizeaza importanta scolii, a invatatului...poate, nici parintii nu se implica atat cat ar trebui, in educatia lor or dau mereu vina pe anturaj; gresit! caci, daca esti om cu coloana vertebrala, nu poti fi influentat negativ de anturaj, corect? Un gust amar am mereu cand citesc postari scurte sau mai lungi, cu n greseli gramaticale; e dureros sa vezi ca multora pur si simplu nu le pasa; sa nu mai vorbesc de slabele rezultate de la simularea de bac: aceasta e...

     A rade sau a plange...asta e intrebarea ce imi freamata sufletul...Fiecare dintre noi purtam masti, mai vesele ori mai triste, mai indraznete sau mai subtile...masti dure ori masti binevoitoare; viata vesela si trista, lumea buna si rea, verdeata si uscaturile...toate, dar toate, ma duc, cu gandul la teatru-arta ce a fost, este si va fi acel must have al sufletului nostru; este hrana fara de care am inceta sa mai fim oameni, fara de care ne-am inchide in carapace, uitand de tot ce e frumos de fapt, in aceasta lume...    Tehnologia...oh, tehnologia a inceput incet-incet sa ne acapareze, sa ne rapeasca mult prea mult din timpul atat de pretios, macinand spre risipire trairile...lipsindu-ne de sentimente profunde...o piesa de teatru iti descatuseaza sentimente, te face sa traiesti cu adevarat; inca de mici, copiii ar trebui sa fie educati in favoarea culturii, pentru a le starni interesul de...frumos. Caci, daca nu stii/cunosti un lucru, nu ai cum sa te b...

   Imediat dupa finalizarea liceului, am plecat din orasul natal pentru a urma o facultate, considerand ca nu "esti om pe picioarele tale" daca nu ai studii superioare; am incununat cu brio scoala cu munca (m-am ambitionat inca din primul an de facultate sa ma angajez-initial part time, apoi full time, la un supermarket, aproape de caminul studentesc), reusind in cei 5ani de studiu sa iau si bursa.     Am urmat cursurile Facultatii de Textile-Pielarie, crezand ca este de viitor (in acea perioada, industria romaneasca era in floare, mergea bine), insa, nu a fost sa fie asa; m-am trezit,dupa 5 ani de invatat, cu diploma in mana, trimitand sute de CV-uri, sperand...m-am "lovit" de usi inchise, un sistem dezorganizat, o industrie in declin...un gust amar si o mare parere de rau...nu pentru ca am urmat aceasta Facultate, ci pentru tara noastra, ca nu stim sa valorificam puterea de munca, mana de lucru, cunostintele in domeniu, in favoarea Romaniei, plafonandu-ne,...

   Era tarziu, asa ca, incet-incet, lasam joaca si impartim pijamalele... - Uite, mami, Pluto trebuie sa doarma si el, nu? Mickey Mouse unde are patutul?  Vorbind, aseza cu mare atentie si drag patuturile fiecaruia in parte (improvizate, desigur, din diverse bucati de material, piese de lego, buretei pe post de perne), apoi ii alinie... - Minnie, vino langa Mica sirena; Donald? hey, Donald, unde esti? Iar te-ai ascuns? Zacea trist jos, langa dulap... - Hei, aici erai...iar te-ai ratacit, puiule! imbratisandu-l tare de tot - Goofy...hihi, era sa te uit; aici, baiete, hai la nani, ca sa cresti mare!    La televizor rula deja povestea cu Winnie de Plus, semn ca e foarte tarziu... Strumful, terminand de asezat plusurile, isi atinti ochisorii si asculta cu mare interes povestioara de seara. Am inchis apoi televizorul, am aprins lampa de veghe si ne-am urat somnic pufos. -Noapte buna, prieteni buni, noapte buna Mickey...noapte buna, Donald...noapte b...

    Ma relaxam azi in fata televizorului, butonand in nestire, in cautare de...ceva interesant- un film bun, un reportaj, un documentar...am constatat ca la ora pranzului, pe nenumarate canale te intampina reclame la diverse produse minune, care te ajuta sa iti mentii greutatea ori sa slabesti de la 5 la peste 40kg, fara efort...oameni cu zambete false ce pozeaza in persoane fericite si multumite...din punctul meu de vedere, doar falsuri si vise desarte...sperante eronate pentru cei ce cred ca pot slabi peste noapte...pfiu, si se difuzeaza fix la ora pranzului, cand majoritatea "indraznesc" a manca :). sursa     In adolescenta eram complexata de felul in care aratam...purtam mereu bluze lungi, pana sub fund, cat mai largi, iar fuste nu existau in garderoba mea...ei, mint, aveam la un moment dat doua fuste lungi pana la pamant :))...Se vehicula, pe atunci, ca supa de varza ar face minuni, asa ca, mi-am luat inima in dinti, m-am ambitionat si ti...

   Acum doua luni, intamplator, am revazut o buna prietena din copilarie...(era cea mai dulce fetita, cu parul lung, balai, prins in cosite, ochi negri, patrunzatori, curiosi, zambet angelic; era o eleva exceptionala si o prietena de neinlocuit-o fire vesela cu suflet frumos, o persoana buna cu inima mare)...impingea greoi un carut in care statea tantos un copil minunat; cu cealalta mana tragea dupa ea (mai mult fortat, caci opunea inversunat rezistenta) un baietel de vreo 3 anisori.     Ea, cu parul ravasit (cred ca nu apucase nici sa il perie), cu cearcane adanci, imbracata modest... Ma vede si imi zambeste larg (inconfundabil zambet, imi zic); am purtat o  scurta conversatie, (caci era extrem de grabita) in care mi-a povestit, in mare, ce a realizat pana acum: are 2 copii minunati pe care ii iubeste enorm, pe care-i ingrijeste mai mult singura, ca uneori simte ca e depasita de problemele si sarcinile zilnice. I-am spus atat: "Indrazneste, relaxeaza-t...

   Copil fiind, mergeam cu drag la biblioteca, mandra fiind ca am permis si ca imi pot alege cartile preferate...mergeam timid, dar plina de curiozitate printre rafturile inalte, pline de povesti cu zane, romane pline de farmec, poezii imbietoare...ma pierdeam de multe ori pe culoarele semiintunecate ale incaperii, rasfoind carti felurite; cautam mereu cartile vechi, cu pagini galbene-doar acelea imi starneau cu adevarat interesul si doar pe acelea le citeam cu mare drag, pe nerasuflate...    Acasa, aveam rafturi lungi, pline de carti, insa nu aveau acel vino'ncoace, ca la biblioteca; citeam cand si cand din biblioteca familiei si cand o faceam, parca dura o vesnicie pana la deznodamant. In fiecare vara mergeam la bunici la tara si mare imi era bucuria cand scotea bunica un teanc inalt de carti invechite si prafuite de vreme si imi spunea :"uite, sa ai ce citi, la umbra, sub tei"; de fiecare data imi "prezenta" alt morman de carti...Aveau bunicii, in curte, ...

   ...Intamplator am aflat de Quicky si curiozitatea m-a impins sa imi fac repede cont...cat a durat introducerea datelor solicitate? Aproape un minut...hm, imi zic, asta-i de bine...se misca repede...sa vad mai departe ce ofera...    Navighez timid pe site, in cautare de comori culinare, caci, de multe ori te simti satul de aceeasi mancare traditionala si bati gongul ca vrei ALTCEVA, ori, pur si simplu explodezi numai la gandul ca trebuie sa gatesti iar, sa stai ore intregi in miros, fum, abur, mormane de ingrediente si la final, teancuri de vase si atunci cauti un colac salvator...    Dupa realizarea contului, mi-au aparut in partea dreapta a ecranului nu mai putin de 21 de categorii, din care sa tot alegi...pana culegi...in functie de pofta de moment, bineinteles; caci, de cele mai multe ori papilele gustative sunt cele care decid ce, cand si cat; ai de ales de la mancare chinezeasca, libaneza, armeneasca, turceasca, vietnameza ori chiar tradi...

   ...tresar, speriata...abia atipisem (imi soptesc, somnoroasa), desi, in realitate trecuse o noapte intreaga, care nu a vrut sa imi ofere acel somn pufos de care aveam atata nevoie, ci, o lupta...un vis zbuciumant, in care eram pusa la colt de obiectele cenusii din casa, lipsite de stralucire, de farmec...s-au revoltat, reprosandu-mi ca nu am grija de ele, ca nu le mai ofer dragoste, sprijin, daruire...ca nu le mai pun in valoare gratia si nu .le mai prezint, ca odinioara,  bunilor prieteni ce ne trec pragul...    Am intrat in cateva magazine de profil, insa, nestiutoare mica, cum sunt, cum am intrat, asa am si iesit...poate, putin dezamagita...de ce? pai...incaperi ticsite de lucruri frumoase, mici si mari, utile si decorative, noi ori vintage...consilieri de vanzari ce stau intr-un cot, nebagandu-te in seama ori uitandu-se plictisiti la ceas, sperand sa se faca ora de plecat acasa...fie angajati ce te pandesc doar printre rafturi, pentru ca nu cumva s...

   Cel mai important si frumos eveniment din viata unei tinere indragostite ce si-a gasit perechea cu care vrea sa mearga prin viata, pas la pas, gand la gand, inima langa inima, traind impreuna clipele frumoase, luptand pentru aceleasi teluri, idealuri, razbind fiecare piedica, este nunta - momentul in care ea imbraca emotionata rochia de mireasa, pasind apoi stangaci, dar vesel, spre printul ce-i este sortit, declarandu-si iubirea, celebrand apoi unirea printr-o petrecere memorabila; de neuitat atat pentru miri, cat si pentru invitati.    De mici copii, fetele viseaza la nunta de vis, pe care o vor avea, ca in frumoasele povesti citite de parinti ori bunici, apoi, crescand, incep a-si croi in minte felurite cadre, mai mult sau mai putin extravagante. Unele isi doresc o nunta modesta, in sanul familiei, altele, nunti mari, pline de grandoare, luxuriante; iata un salon ( Salon du Mariage )ce vine in intampinarea tinerilor, oferindu-le toate conditiile necesare un...

   Sunt o persoana emotiva...recunosc si nu ascund acest lucru, caci nu o consider o slabiciune, ci o calitate; si, atat timp cat pot pastra anumite limite,e ok-inseamna ca TRAIESC, respir, si fiecare por freamata...e o zi speciala...femeile si mamele din intreaga lume isi sarbatoresc ziua ori sunt sarbatorite si rasfatate...isi canta statutul, se mandresc, cu ceea ce sunt, se lasa admirate si alintate...azi...inlatura orice "arma", se dezbraca de "putere", lasand slabiciunile, puritatea, gingasia sa fremete de bucurie...azi vorbim de sensibilizare, zambete, lacrimi de fericire, multumire, respect...    Azi...o multitudine de sentimente imi freamata inima, sufletul, trupul...bucurie, dragoste, dezamagire, ura...regrete si sperante ce lupta necontenit...trairi de femeie...de mama...caci, da...femeia este de neinteles, se stie...acum rade, acum plange...acum lupta, apoi cade si o ia de la capat...    Trecerea de la o stare la alta, sentimentele profunde,...