Treceți la conținutul principal

Vin sarbatorile?


   Au trecut 8ani de cand batranul aragaz ne indulceste zilele pofticioase, ne face cinele gustoase si zilele aniversare ori sarbatorile minunate...am constatat de curand ca usa cuptorului nu se mai inchide etans (si de atunci folosesc un toiag pentru a o ancora), in timpul coacerii se aude un fasait ciudat, continuu, doua din cele patru ochiuri nu mai sunt functionale...Gata! Pana aici! Trebuie sa iasa la pensie, e necesara inlocuirea lui cu altul tanar!
   Cum stau mai mereu pe internet, cat sunt acasa, incep sa caut oferte, pentru o potentiala achizitie. M-am uitat cu interes la incorporabile si am gasit exact ce imi doream: un cuptor incorporabil electric Hotpoint Ariston,
- clasa energetica A, un numar de 12 programe de gatit, rotisor, display Touch Control, ventilare tangentiala Dual Flow System, programare electronica a duratei si a temperaturii, din inox cu tratament anti-pata. Pentru a scapa de umezeala din bucatarie, ma uit repede si dupa o scufie (caci asa imi place sa ii spun hotei) pentru aragaz si iata ce minunatie am descoperit:
   Perfect! imi soptesc satisfacuta...Zambesc, gandindu-ma ce sa gatesc pentru prima data, cu ce bunatati sa purced in calatorie alaturi de noul aragaz si cu ce sa-mi rasfat familia...
   Sinusurile imi sunt inundate de un miros proaspat, puternic...miroase a bun...mama iese din bucatarie repede si imi intinde mana ce tinea emotionata o bucata aburinda de cozonac... mmm, cozonac pufos, plin de nuca, rahat si cacao...Ospatul ma face sa uit de tipetele mamei de dimineata:
- Nu intra! Inchide usa, curentezi aluatul! ma apostrofa mereu cand incercam sa intru in bucatarie pentru te miri ce.
- Repede pe usa! ma atentiona cand, vroia ori nu vroia, eu trebuia musai sa intru sa beau apa...fie sa iau un colt de paine
- Adu, te rog, tava cu sare din balcon! A! Nu uita de caramida!
   Coptul era un adevarat ritual, o nesfarsita (asa parea prin ochii copilariei) calatorie...Mama framanta aluatul cel putin o ora, apoi auzeam cum il izbeste puternic de castron...nu mai stiu, cred ca de 100 de ori...stiu doar ca murmura numaratoarea (nici acum nu inteleg scopul, dar na); aluatul, ce primea la final o cruce mare, deasupra, facuta cu linia palmei, in semn de "Doamne-ajuta" era lasat apoi la odihna, adica la crescut cel putin o ora, o ora jumatate...inainte de a fi pus in tavi, se incingea cuptorul, nu inainte de a fi amenajat: o tava plina cu sare mare alaturi de o caramida portocalie - acestea erau precautiile- "sa nu se arda la talpa"; si imi amintesc zambind ca usa cuptorului era priponita cu un siret de gratarul plitei (aceeasi problema- nu se mai inchidea etans); dupa o lunga asteptare, tot apartamentul era inundat de mirosul dulce al cozonacului si auzeam lama cutitului rascaind ceva; "ce faci acolo?", intrebam curioasa; "mm, uite ca un cozonac a iesit brunet si incerc sa-l blondesc putin", raspundea mereu mama, razand...

Articol scris cu pofta pentru SuperBlog 2013!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barba...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de fo...
13 comentarii
Citiți mai multe

O treapta jos, una sus...

   ...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala.    Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar s...
Un comentariu
Citiți mai multe