- Hai, mergem? Te provoc! Haaaai...taie linistea apasatoare din caminul studentesc vocea pitigaiata a prietenei mele; aflase ea de programul pentru tineri Work and Travel, se interesase in ce consta, ce conditii de participare sunt, perioada, lista de job-uri disponibile etc...si mai mult de atat, ceea ce a pus capac a fost o conversatie cu 3 colegi de facultate care au avut sansa sa experimenteze visul american, prin acelasi program. Din acea zi, nu mai am liniste, de dimineata pana seara ma bombardeaza, incercand sa ma convinga sa aplicam impreuna, cu informatii, planuri marete, roz, pline de nori pufosi :); entuziasmata la maxim, pana si telefonul mobil imi era supraincarcat de sms-uri de la ea...
Mmm, era tentanta intr-adevar aventura, vorba aceea "ai ceva cu aventura?", la care eu raspund mereu "nu", deoarece imi plac provocarile, in general, si ador adrenalina, ador sa calatoresc, sa vad locuri noi, sa cunosc oameni, sa socializez, sa vizitez, sa experimentez o alta viata, un alt trai. Desi ma lasam greu convinsa, in adancul sufletului meu suspinam dupa o gura de aer proaspat, dupa un stil de viata fresh, activ, emotionant si vesel, simteam nevoia sa evadez, sa fug...Motive intemeiate aveam, pentru care simteam si nesiguranta, e normal, caci nu stiam foarte multe despre ce este "in afara", peste granitele umilei noastre Romanii, aveam emotii mari legate de:" ma voi descurca cu limba engleza?", "daca ma ratacesc?", "cum fac cu banii, imi ajung?", "voi fi acceptata la locul de munca?" etc...ganduri ce nu-mi dadeau pace, ma nelinisteau, desi inima dicta "trebuie sa mergi, alta sansa e putin probabil sa mai fie; incearca, traieste!".
...........................
Era o dimineata mohorata...pe cer nori negri ce anuntau picaturi grele de ploaie; eu, alaturi de a mea prietena, beau linistita cafeaua, cand, deodata sar si:
-Gata, merg!, exclam vesela; a ramas fata tacuta, surprinsa, cu lacrimi calzi in coltul ochiului, de fericire; stia ca a incercat toate metodele si nu mai indraznea sa spere ca voi accepta intr-un final invitatia de a ne inscrie in program...
Intram emotionate pe site-ul dedicat programului work and travel si parcurgem repede pasii de inscriere, visand amandoua ca vom putea lucra la renumitul, fabulosul si fermecatorul Disneyland.
...ca am putea trai zilnic zambind, muncind cu drag, distrandu-ne, emanand si impartind fericire si vazand doar oameni bine dispusi...ne-am intalni si am putea vorbi cu toate personajele de desene animate dragi noua inca de mici...ne-am putea indeplini visul de a trai intr-o lume lipsita de griji si presarata doar cu fulgi de bucurie si ploaie de zambete, chiar daca, doar pentru cateva ore pe zi...O, abia astept sa interactionez cu americanii, sa testez bucatele lor traditionale, sa ii admir cum fac zi de zi jogging, sa le vad chipurile senine, detasate, relaxate, sa vad cum si unde se distreaza si sa experimentez tot, absolut tot ce este posibil in cele 3 luni de sedere.
.....................
...Am visat amandoua cu ochii deschisi, am facut mici planuri, insa, din pacate visul s-a spulberat din varii motive si noi nu am ajuns acolo unde speram...Acum, dupa ani, dorind sa dau timpul inapoi, pornesc in cautarea unei mici escapade, pentru a-mi linisti inima...Si daca tot vine iarna, ma uit la ofertele de vacanta pentru Craciun.
Am ales un sfatuitor bun, ce imi va ghida pasii intr-o vacanta de neuitat!
Articol scris pentru SuperBlog 2013!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc